Despre viață, cu înțelepciune.
Fericirea nu este o răsplată a virtuţii, ci o virtute însăşi; noi nu ne bucurăm de ea pentru că ne înfrânăm poftele trupeşti, ci pentru că ne bucurăm de ea ne înfrânăm poftele trupeşti.
Năzuim să ajutăm înfăptuirea a tot ce ne imaginăm că duce la bucurie, dar năzuim să distrugem sau să îndepărtăm ceea ce ne imaginăm că este contrar bucuriei.
Sufletul, când îşi dă seama de neputinţa sa, prin chiar aceasta se întristează.
Natura oamenilor este de cele mai multe ori în aşa fel alcătuită, încât ei îi compătimesc pe cei nenorociţi şi îi invidiază pe cei fericiţi, şi anume cu o ură cu atât mai mare cu cât ei iubesc mai mult lucrul pe care şi-l imaginează în posesia altuia.
Ura care este total biruită de dragoste devine dragoste; şi dragostea aceasta este mai mare decât ar fi fost dacă n-ar fi fost precedată de ură.
Cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-şi exprimă bine propriile gânduri şi le interpretează greşit pe ale altora.
Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăști, ci doar să înţelegi.
Pacea nu este absenţa războiului. Este o virtute, o dispoziţie spre bunăvoinţă, încredere, dreptate.
Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gândi.
Dacă nu vreţi să repetaţi trecutul, studiaţi-l.
Baruch Spinoza
(24 noiembrie 1632 – 21 februarie 1677)