Dansează-l cu mine când vântul îşi scrie poemul de fum pe-o zare-nrobită de gândul că nu i-a rămas niciun drum pavat doar cu bune intenţii. Dansează-l cu mine şi taci privindu-mă doar.N-am pretenţii vreun alt
Te-aş smotoci un pic, te-aş burzuli şi te-aş îmbrăţişa sărutându-ţi iarăşi inima. Aş mângâia-o cu vârful degetelor de la mâna dreaptă atunci când aşezarea în mâna stângă şi-ar potrivi şi iar aş săruta-o să fiu
Macazuri plâng sub dârele din mine, Când trenuri işi aruncă norii-n zare, Cu ţipete prelungi, de fluiere prea fine, Sã poată plânge-a noastră defazare. Cantoane părăsite cresc sub dealuri, Când ochii ţi-i privesc prin sticla
Te iubesc aproape, te iubesc departe, Am în ochi dorințe, multe stele sparte; Ești așa nespusă... De o viață-ncoace Tac orice îmi spune gândul tău când tace! Aripile noastre, două mări tăcute, Se vor face
Tu esti apă, eu sunt foc Dă-mi răspuns la acest joc! Eu sunt Soare, tu eşti Lună Zi şi noapte împreună. Tu şaten, iar eu sunt brunã Ce prin vise se cunună. Eu sunt mare,
Eu n-am avut niciodată inimă, Iar dacă am avut, a fost din piatră. Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri Pentru că acum era a altcuiva. Eu n-am avut niciodată suflet. L-am izbit de ziduri
Universul. Un loc al multitudini. Un loc al creatiei. Al manifestarilor primordiale. Totul este asezat intr-o ordine aparenta. Insa, universul asa cum il percepi este o iluzie. Ce te face sa crezi ca ceea ce
Ne căutăm, orbecăind prin gânduri, Greu domolim neliniști bănuite, Toamna-și împrăștie roua-n crânguri Iar zilele sunt gri și veștejite. Buchete de întrebări revin, pe rând, Nu renunțăm la visele pierdute, Petalele pălite de curând Renasc
Printr-o fereastră dărăpănată privesc drumul pavat cu regretul ultimului cuvânt rostit, pe care l-ai așternut cuminte în urma ta. În fiecare zi aud sunetul pașilor apăsați și îmi imaginez că soarta mi te va aduce
Vin noaptea şi te-acopăr cu lumină... Nu ai habar cum mă strecor în vis, cum te mângâi pe aripi şi-n surdină îţi leagăn pruncii zborului promis. Strâng umbrele de pe tapetul lumii în care-ai să
Sunt momente în care promisiunea este ultimul cuvânt rostit înainte de a fi nevoit să înfrunţi ceea ce urmează. Atunci, în acea clipă de răgaz îţi promiţi că, dacă ţi s-ar mai oferi o şansă,
De dragul tău eu mă topesc agale și ma răsfir în patru emisfere cum se topesc prețioasele metale ca sa se facă sfinte giuvaiere ! ascultă cum răsuni în mine, ecoul tău adânc în ființa
Dacă pașii tăi ar fi cărare Lasă-mi picioarele să simtă căldura pământului. Dacă ochii tăi ar fi stele Lasă-mi privirea să viseze spre cer. Dacă sufletul tău ar fi tunet Spulberă-mi inima și lasă-mă să
De ce prea mult am vrut să pleci? -copil fiind, cu inocență, Gândeam c-atunci când o să treci, voi fi adult cu experiență, Că voi ști face lucruri mari, să merg ca mama la serviciu,
E mai greu până ajungi la măduvă să te sădeşti încă o dată pentru a pune stele şi Care luminându-ţi sămânţa pe îngerii de vineri, până când osul te reacoperă şi te faci corabie pe