mi-e atât de teamă să nu te repet să nu te repet să nu te repet...
Sunt sunete ce la aud în depărtare Firave, ca o umbră ce nu mai apare, Cădura sufocantă din serile de vară, Cafeaua de afară, tot mai amară. Nimic nu mai mişcă în jurul nostru, Se
Daca eu intr-o zi te-as gasi, te-as alege sa-mi fii lumina din ochi, aerul din plamani, sangele ce-mi pulseaza in vene! Daca eu intr-o zi te-as gasi, te-as alege sa-mi fii prezent, viitor, inceput si
Un tu, un eu, un el, o ea... îmi pare o combinaţie perfectă cine oare, vreodată, ar putea-o destrăma? Un eu, un el, un tu, o ea...
Toamna îmi aduce vechile nostalgii mai aproape de suflet. Ca o adiere plăcută a vântului răcoros în dimineţile cu ploaie. Mă apropii cu paşi timizi către un început de melancolie, unde amintirile se ivesc nechemate
Prin simțuri percep ceva catifelat, ferm, familiar. Da, știu, ești tu întinsă în al meu pat, în gând, acea corabie de sentimente spuse, vrute. Alegerile toate sub pătură sunt frânte, peste, o încleștare de degete
Te-aş recunoaşte dintr-o mie, Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost, Îţi ştiu fereastra şi luna din chilie, Şi palmele ţi le cunosc. Te-aş recunoaşte orişiunde Îmi e de-ajuns o frunză să-ţi trimit,
Prea repede plecat-ai iar, iubito! Luat-ai și din mine jumătate Și părăsit-ai lumea ce-ai croit-o Acum trei luni, din presărate șoapte. Luat-ai verdele aprins din ramuri Lăsându-mi doar o palidă crenguță... Nu știu descoperi a
mă arzi în timp și timpul arde ești templul ce ridică umbre moarte. ești un sărut ce tăinuiește și zile-ploi și ploi în noapte. doar în deșert mai desenezi tăcere... nisipul a-necat și ale tale
Ştii că nu sunt mare fumător, dar le aprind ca să umplu un gol. Pe acolo intră frigul şi poate de-aia mi-e spatele rece tot timpul. Am fumat o oră, două, trei, până am simţit
În părul tău simt un miros de toamnă și-al dorului ce mă despică și m-adună - apropie-ți miezul buzei tale să simt în formă primordială cum răsună atomul sângeriu și-nseninarea când pieptul tău și gura
În noi stă marea – fericire simplă Și focul ne îneacă visele pierdute. Credeam că nu voi mai iubi iar soarele Și toate vor fi doar apus și aripi frânte. Tu m-ai chemat la malul
Tăcerea cailor mei împușcați în suflet, a spart orgoliile tuturor. Alergau verde când cineva le-a întrerupt fuga spre trecut. Căluții mei au scuturat din cap, au nechezat a moarte și-au căzut în genunchi în fața
Minutele trec aiurea peste noi, printre noi, dincolo de noi. Ne convertim la religia rutinei, într-o exacerbare a cultului zilei de mâine, de ieri, niciodată acum. Ne fâstâcim caraghios în faţa sufletului nostru, apoi luăm
Ce poate fi mai plăcut decât să faci o călătorie prin copilărie. Copilăria ta. Când erai copilul acela căruia energia nu îi lipsea niciodată, de parcă razele soarelui erau sfori pentru el. Sfori care îl