Te-aş recunoaşte
Te-aş recunoaşte dintr-o mie, Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost, Îţi ştiu fereastra şi luna din chilie, Şi palmele ţi le cunosc. Te-aş recunoaşte orişiunde Îmi e de-ajuns o frunză să-ţi trimit,
Cenaclul
Prea repede…
Prea repede plecat-ai iar, iubito! Luat-ai și din mine jumătate Și părăsit-ai lumea ce-ai croit-o Acum trei luni, din presărate șoapte. Luat-ai verdele aprins din ramuri Lăsându-mi doar o palidă crenguță... Nu știu descoperi a
celui care a plecat
mă arzi în timp și timpul arde ești templul ce ridică umbre moarte. ești un sărut ce tăinuiește și zile-ploi și ploi în noapte. doar în deșert mai desenezi tăcere... nisipul a-necat și ale tale
Filtru
Ştii că nu sunt mare fumător, dar le aprind ca să umplu un gol. Pe acolo intră frigul şi poate de-aia mi-e spatele rece tot timpul. Am fumat o oră, două, trei, până am simţit
Mirosul toamnei
În părul tău simt un miros de toamnă și-al dorului ce mă despică și m-adună - apropie-ți miezul buzei tale să simt în formă primordială cum răsună atomul sângeriu și-nseninarea când pieptul tău și gura
În noi stă marea
În noi stă marea – fericire simplă Și focul ne îneacă visele pierdute. Credeam că nu voi mai iubi iar soarele Și toate vor fi doar apus și aripi frânte. Tu m-ai chemat la malul
Ucigașul de cai
Tăcerea cailor mei împușcați în suflet, a spart orgoliile tuturor. Alergau verde când cineva le-a întrerupt fuga spre trecut. Căluții mei au scuturat din cap, au nechezat a moarte și-au căzut în genunchi în fața
Oamenii şi timpul
Minutele trec aiurea peste noi, printre noi, dincolo de noi. Ne convertim la religia rutinei, într-o exacerbare a cultului zilei de mâine, de ieri, niciodată acum. Ne fâstâcim caraghios în faţa sufletului nostru, apoi luăm
Să fii mereu copil
Ce poate fi mai plăcut decât să faci o călătorie prin copilărie. Copilăria ta. Când erai copilul acela căruia energia nu îi lipsea niciodată, de parcă razele soarelui erau sfori pentru el. Sfori care îl
Oglindire
Un zâmbet trist - o sabie în teacă - Două tăişuri strânse-n piele. Fine ... Aş bea din aer ora care pleacă Să pot sclipi în ochiul lunii pline; Sub semnul tandru al înnobilării Aş
Aţintindu-mă spre stele
Din oboseală desfac, asemeni unui fruct tropical, liniştea în fâşii şi urechea mi-o aşez pe zidul rece şi simt săgeţile împrăştiind căderi. Mă leg să tac cu trupul treaz ascuns printre pletele durerii, dar mă
Toamna ta
Mă regăsesc în toamnă iar iubite! Privind către frunze adormite Mă îmbăt cu jocul lor de culori Pe care înveți cu timpul să-l adori. Mă ține trează vântul de seară Melancolia se topește ca o
Colibri
zbor în zig-zag prin anotimpuri impare din care cad ninsori de gând nerostit până când mă vei striga cu soarele să mă întorc cu liniştea pe aripi în zarea certitudinii că exişti şi-ţi scuturi paşii
Un gând de Acum
Suntem mai aproape de adevăr când suferim. Atunci, tot trecutul se dă la o parte ca o cortină, pregătind scena pentru noul act- unul mai strălucit decât cel precedent. Suntem dependenți de propriile lecții de
Domnişoară
Stimată domnişoară, sînt îngerul tomnatic, născut dintr-o beţie a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic şi vulturii dorinţei, flămînzi, îmi dau ocol. Priveşte, domnişoară, cum construiesc soldaţii un pod de