Beau singurătate îmbrăcat în albe veşminte De plăcere sau tăcere, ecou către cele sfinte! Sănătatea sufletului meu strofe neterminate, Nopţi nedormite, vanitate, atâta răutate. Cerând voie să-mi fie dor într-un mod alert Să pleci! Să
Tu esti Eu, Eu sunt Tu... Cine stie De cand Ne-a ales Iubirea Sa-i fim chip... Te-am cautat intr-o mie de vieti, Cum cauti lumina in intuneric Si te-am gasit asteptandu-ma, Rezemat de marginea timpului,
Despre suflet s-au spus multe. Unii zic că nu există, pe când alţii îndrăznesc să afirme cu toată încrederea că ar fi cel mai important lucru care ni se oferă de către viaţă. Indiferent dacă
Chiar şi-ntre lumi, cu gându-s tot la tine. Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc și zdrenţuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc și-mi leg de vântul stărilor o clipă care-nspre cerul tău mă va
Cred în magia frumosului și în funcția modelatoare a culturii și a cuvintelor. Cred și știu că în pofida a tot ce este rău există binele făcut de oameni care rămân anonimi. Sunt mulți! Neștiuți
Dulce eu, amar tu Sărat tu, apă eu! Ai aflat drumul până la noi? Unde este hotarul dintre două vieți? Jumătate la mine, jumătate la tine Iar amândouă jumătăţi încununate Strălucesc a mii şi mii
Cu tălpile goale pe pământul rece alerg şi te caut pe tine, iubire. Te caut pe străzi, te caut în parcuri, te caut în copaci, în iarbă, în gingaşele flori, te caut în aerul pe
Tinerețea este vara vieții. Prin vene curge frumusețea, aventura, curajul, puterea, graba. E ca și moda. Elegantă, colorată și cu fiecare val ce trece, în schimbare. Aduce întotdeauna ceva nou, are viitorul în față, jovială,
(N-am ştiut cât de aproape era depărtarea ta, până când ai oftat, respingând trei infinituri deoadată.) Timpul stătea într-o poziţie incomodă înghiţit de ultima eternitate. Bătrân cât toate vremile, îşi ostoia foamea cu matricea fericirii.
Doamne, câtă risipă de culoare e-n toamna asta! Cât de mult frumos se zbuciumă-n lumină când e soare că îmi stârneşte-un dor de mers pe jos prin frunzele acestea risipite de nemiloase vânturi pe cărări
Unele visuri par uitate. Le hranim un timp cu ce avem noi mai bun: cu idei, rabdare, dor, credinta... cu lacrimi. Apoi se estompeaza. Raman undeva, intr-un cotlon al sufletului. Intr-un loc in care pare
Bate vântul frunzele Și-mi leagănă visele, Soarele, până se stinge, Aripile mi le frânge. Plouă ploaie-în părul meu, Să mă fac un heleșteu Și-n oglinda apelor, Stingă-se lumea de dor. Ieși lună de după nori,
Oamenii se schimbă. Atât de brusc şi radical încât te trezeşti adesea că nu mai recunoşti nimic din cei pe care până mai ieri erai convins că îi ştii la fel de bine ca pe
Într-o zi, cred că ieri, am rupt o floare și am rugat-o să-mi vorbească de tine, iar ea – frumoasa – a început sa inflorească.
Ce zodie-nveninată te-a adus pe lume? Tu ce-mpleteşti minciuni în şirul elocinţei, De spui că mă iubeşti, te-ntreb anume Veşmânt pentru iubire e rasa suferinţei? Zâmbind împrăştii-n jurul tău otrava Deşartelor credinţe în lacrimă şi