Dulce eu, amar tu
Sărat tu, apă eu!
Ai aflat drumul până la noi?
Unde este hotarul dintre două vieți?
Jumătate la mine, jumătate la tine
Iar amândouă jumătăţi încununate
Strălucesc a mii şi mii de vise necântate.
Spune-mi prin şoapte cum răsare luna
De ce vrea să-mi scoată de pe cap cununa?
Mai las-o înc-o noapte, înc-o viaţă
Sã pot s-o scot de vreau doar eu, în plină dimineaţă!
Ascunde-mi dară chipul de uscat şi rece
Şi lasã-mi trupul cald pe-o lespede pân’ trece
Un gând al cruntei ierni ce va să vie-n zori
Dar, dragul meu,
Te rog să-i spui… să plece!
Gabriela Enescu

Avocat şi consilier european în domeniul proprietăţii industriale, se (re)descoperă de fiecare dată când se aşază în faţa propriei oglinzi, dând poeziei sale chipul său. Mai scrie eseuri şi proză scurtă. În pegătire: volumul de versuri “Cu tine, nemărginirea”.