Aștept să-mi scrii, de parcă luna
Din drumul ei s-ar fi oprit,
Ca și cum s-ar fi rătăcit
De stele, pentru totdeauna.
Și căutând cu-înfrigurare
Sub candelabrele lucind,
Presară lacrimi de argint,
De la luceferi, pân la soare.
Aștept să-mi scrii, de parcă-n aer
S-au strecurat povești de dor
Și-mi cade-o lacrimă, ușor,
Torcând al rândurilor caier.
Tot căutând o zi senină,
Simt cum respiri în pieptul meu
Și-întrezăresc un curcubeu
Cu arcuirea-i de lumină.
Aștept să-mi scrii de parcă viața
Demult s-ar fi oprit în loc
Și timpul tot a ars în foc
Împrăștiindu-se ca ceața
Din care tu răsari, poveste,
Închipuind un alt tărâm,
Pe care-aș vrea să nu-l sfărâm
Cu nălucirile-mi funeste.
