Prea repede plecat-ai iar, iubito!
Luat-ai și din mine jumătate
Și părăsit-ai lumea ce-ai croit-o
Acum trei luni, din presărate șoapte.
Luat-ai verdele aprins din ramuri
Lăsându-mi doar o palidă crenguță…
Nu știu descoperi a tale tainuri
Dintr-o juma’ de felinar pe o străduță…
Mi-ai luat albastrul tot de pe Tărie
Lăsându-mi doar un nor amorf și gri,
Ce-si caută-adapost ca o stihie
La umbra unor jumătăți de stea pustii.
Luat-ai soarele întreg cu tine
– esențial, oriunde o să pleci –
Lăsat-ai consolare pentru mine
Trei raze mici, cam palide și reci.
Mi-ai luat un sfert de zâmbet și-un strop din bucurie.
Precum un hoț neprins te veselești nespus
Lăsându-mi loc de toamna ce-aduce nostalgie,
Un praf marunt de vânt și tainicul apus.
Mă pun, să știi, de-acuma la fereastră
Să te aștept cuminte înc-un an!
S-ascult, iubită vară,-n noaptea albastră,
Un clinchet suav și râsu’-ti diafan.