Prea repede…

Prea repede plecat-ai iar, iubito!
Luat-ai și din mine jumătate
Și părăsit-ai lumea ce-ai croit-o
Acum trei luni, din presărate șoapte.

Luat-ai verdele aprins din ramuri
Lăsându-mi doar o palidă crenguță…
Nu știu descoperi a tale tainuri
Dintr-o juma’ de felinar pe o străduță…

Mi-ai luat albastrul tot de pe Tărie
Lăsându-mi doar un nor amorf și gri,
Ce-si caută-adapost ca o stihie
La umbra unor jumătăți de stea pustii.

Luat-ai soarele întreg cu tine
– esențial, oriunde o să pleci –
Lăsat-ai consolare pentru mine
Trei raze mici, cam palide și reci.

Mi-ai luat un sfert de zâmbet și-un strop din bucurie.
Precum un hoț neprins te veselești nespus
Lăsându-mi loc de toamna ce-aduce nostalgie,
Un praf marunt de vânt și tainicul apus.

Mă pun, să știi, de-acuma la fereastră
Să te aștept cuminte înc-un an!
S-ascult, iubită vară,-n noaptea albastră,
Un clinchet suav și râsu’-ti diafan.

prea-repede

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu