Oglindire
Un zâmbet trist - o sabie în teacă - Două tăişuri strânse-n piele. Fine ... Aş bea din aer ora care pleacă Să pot sclipi în ochiul lunii pline; Sub semnul tandru al înnobilării Aş
Cenaclul
Aţintindu-mă spre stele
Din oboseală desfac, asemeni unui fruct tropical, liniştea în fâşii şi urechea mi-o aşez pe zidul rece şi simt săgeţile împrăştiind căderi. Mă leg să tac cu trupul treaz ascuns printre pletele durerii, dar mă
Toamna ta
Mă regăsesc în toamnă iar iubite! Privind către frunze adormite Mă îmbăt cu jocul lor de culori Pe care înveți cu timpul să-l adori. Mă ține trează vântul de seară Melancolia se topește ca o
Colibri
zbor în zig-zag prin anotimpuri impare din care cad ninsori de gând nerostit până când mă vei striga cu soarele să mă întorc cu liniştea pe aripi în zarea certitudinii că exişti şi-ţi scuturi paşii
Un gând de Acum
Suntem mai aproape de adevăr când suferim. Atunci, tot trecutul se dă la o parte ca o cortină, pregătind scena pentru noul act- unul mai strălucit decât cel precedent. Suntem dependenți de propriile lecții de
Domnişoară
Stimată domnişoară, sînt îngerul tomnatic, născut dintr-o beţie a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic şi vulturii dorinţei, flămînzi, îmi dau ocol. Priveşte, domnişoară, cum construiesc soldaţii un pod de
Ploaia asta ni se va părea mai caldă
astăzi... ploaia asta rece ne spintecă... stoluri întregi de păsări colorate, se adună, adesea, tiptil, în siguranța negrăită a cerului inimilor noastre. noi ne ținem mâinile strâns împreunate în poală, şi ne promitem că puțin
Orizont
Luptător în straie vechi cu mâini crăpate de răbufnirea sufletului. Săbii înfipte de dorințe și ochi încețoșați de fum. Priviri blurate, neclare te caută știind că ești acolo. La capătul mesei.
O secunda
Lasa-ma parfum de flori Lasa-ma verde Lasa-ma izvor Lasa-ma frunza-n copaci Lasa-ma soare pe cer Lasa-ma pasare-n zbor. Tu, toamna! Mai lasa-ma inca un pic, Sa-i simt verdele-n vene Sa fug desculta prin vise Sa
Târziu în noapte…
Tarziu in noapte, ne amintim pe cine am iubit, pe cine am urat, ce ne-am dorit si nu s-a intamplat sau poate ce inca asteptam si nu zarim.. Uneori insomniile sunt bune si se pare
Omul
De ce-o fi așa de greu sufletul când e pustiu? De ce-o fi așa ușor să renunți, să te oprești din zbor? De ce-o fi așa de greu să iubești, s-ajuți la greu? De ce-o
Mi-e dor…
Mi-e dor de cerul meu albastru Când norii nu știau să plângă, Mi-e dor să-mi spună-al nopții astru Că și la mine-o să ajungă. Mi-e dor să văd în orice floare Un zâmbet dintr-un timp
Cât o lume!
În visul tău, Caută-mă în flori de spin ce-ți vor lăsa Sânge pe haine. Trezește-mă la viață și Închide-mă în palma ta. Privește-mă în ochii înflăcărați... Pâna voi simți că nu mai exist, Voi începe
Dulcele amar al amintirii
Cărările muntelui au rămas nebătute de paşii ce odată răsunau a poveşti nescrise încă! Bisericile cu icoane pictate încă aşteaptă tăcute spovada muritorilor sorţii! Marea îşi revarsã valurile reci pe un ţărm al nimănui! Florile
Foc în exil
Te-aştept în colibă, e balta aproape, Pădurea, aici, este verde mereu Şi caii sălbatici adorm lîngă ape Și ploaia miroase a lacrimi de zeu. Te-aştept, fără noimă, cînd trenul mai ţipă, Cînd lemnul pocneşte a