celui care a plecat

mă arzi în timp și timpul arde
ești templul ce ridică umbre moarte.
ești un sărut ce tăinuiește
și zile-ploi și ploi în noapte.

doar în deșert mai desenezi tăcere…
nisipul a-necat și ale tale vise
tu mã știai doar noaptea-n întuneric
când ceasul se zbătea să urle cifre.

când morții vii se răscoleau în taină
doar sărutarea ta era în mine.
și-ai fi tăiat un suflet într-o mie
cu doar un zâmbet – nu știai
că lupii te mâncau în întregime
și zânele te-ai fi vrăjit – dar e-n zadar.

nu ai rămas să spui adio
să îmi șoptești durere-n chip
să-mi schimbi iar stelele-n tăcere.
nu ai rămas…
iar eu nu te mai simt.

celui

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu