Dacă credem că definiția fericirii se găsește într-un dicționar ne amăgim.
Lumea literelor nu reușește să lege cuvinte care să o definească. E peste puterea lor. De ce? Pentru că în cazul ei totul ține de simțire. Trebuie să o trăiești. Și chiar dacă ne pierdem timpul căutând-o în alții mai mult decât în noi, cheia sa tot noi o deținem. Păcat că uităm acest lucru. Păcat că uităm atât de repede și de ușor momentele frumoase. Și mai păcat de atât e că ne îngropăm cu regrete, suferință, răutate toate presărate cu lacrimi. Multe lacrimi. Iar fericirea o vedem doar pentru cei bogați, uitând că ea nu se găsește în mărime, cantitate, formă, culoare sau preț.
Nu există o haină “Prêt-à-porter” care să poarte numele “Fericire”. Ea este ascunsă în trup. Este acel glas de adiere de vânt. Cea care aprinde făclia stinsă. Iar când te locuiește devii mai bogat decât bogații.