Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi din toata Barcelona. Pe un raft, inauntrul fabricii doua papusi zac ascunse. Prima din ele desenata drept baiat. Cateva fire de matase dau parul negru papusii. Ochii conturati stangaci, de un maro adanc. Un zambet inchegat pe buzele papusii. A doua o fetita. Parul saten, cu ochii marcati cu verde. Sau caprui. Nu prea iti dai seama in intuneric.
Un clopot se aude. Miez de noapte. Papusa de portelan, baiat, clipeste. Ochii lui caprui se aprind brusc si scanteia de inteligenta se naste in ei. Se ridica si se scutura de praful adunat peste zi. Paseste catre fetita. O apuca de mana cu dreapta. Cu stanga o mangaie pe par. O ridica cu greu in picioare. O sustine ca ea sa nu cada si cade el in genunchi. Zambeste catre privirea ei inghetata in timp. Nu-i nimic, se gandeste.
Pentru asta m-am trezit.
Cateva ore bune se joaca cu papusa fetita. Ea in continuare ramane rece. El zambeste si rade. Danseaza cu ea. Dimineata se apropie cu pasi rapizi. El o aseaza pe marginea raftului. Gaseste o carte. Cu greu impinge cartea si o rezeama pe ea cu spatele. El sta aproape suspendat. Dar o tine pe ea de mana. Inca cateva minute pana se face dimineata. Incepe sa ii povesteasca viata lui de papusa de portelan de pana la ea. Despre culorile ce ii acoperau fata. Se uita la ea. Fata ei atent pictata.
Prima raza de lumina intra pe geam. El zambeste. Si subit, ochii ei licaresc. Prima raza de lumina o atinge. Lumina stralucitoare se naste in ochii ei. El zambeste.
El- Buna dimineata.
Pana ca ea sa apuce sa ii raspunda, sclipirea din ochii lui se evapora. Cade de pe raft. Departe de ea. Ea priveste. Si realizeaza ca niciodata el nu i-a auzit ei vocea. Se trezeste rezemata de carte. A avut grija de ea toata noaptea. Iar acum…a cazut. Papusa de portelan fetita. E randul ei sa fie treaza acum. Noapte si zi. Dualismul vietii. Si final.
