Mereu spune ca va fi puternica, iar de fiecare data cand plange isi spune ca nu se va mai repeta nimic, ca dramele apartin trecutului iar viitorul va fi mai glorios ca niciodata.
Respira cu greu, parfumul ploii, incearca sa se regaseasca pe ea, femeia rationala, care nu-si da frau liber simtirilor. Stie ca se minte. Dar totusi o face. Vrea sa se simta bine, macar in minutele acelea de liniste,in care timpul parca ia si el o pauza ascultand contradictiile,presupunerile si realitatea.
Lungile discutii, noptile de meditatie profunda asupra unor lucruri inexistente de fapt, plansul dupa o replica amara, zambetul copilaresc intr-o dimineata cu soare sau ochii tristi ai dezamagirii, contureaza portretul unui om frumos,care se simte extraordinar cu el insusi.
