Tot… ce-a mai rămas
Tot ce-acum ne e tăcere, Când tu eşti, iar eu sunt nu, E imensă mea durere Când sunt eu şi nu eşti tu. Tot ce-acum îmi e durere, E tăcerea dintre tine, Când lumina din
Cenaclul
Absolvă-mă!
Tunele subterane, aglomerate, un labirint gălăgios, a cărui pereți bătrâni înghit resemnați, ropotele nesfârşite de paşi ce urcă şi coboară la nesfârşit, milioane de trepte. Eu sunt un roller coaster obosit când sus, când jos,
E mai simplu
Nu mai simt dorința, de vreme scurtă, sa port un dialog despre eternitate, acum – e mai simplu – mă bucur de cele trecătoare: lumina caldă a soarelui în asfințit, ochii iubitei, regăsindu-mă în lumina
Trucuri
Magicianul e gata sa isi execute numarul. Priveste catre public. Numai fete sterse. Zambete false, pline de ipocrizie. Blazate. El sa fie de vina? Oare nu e un iluzionist asa bun? Sau poate audienta...da..audienta poate
Dar așa…
Ar fi mistuit țărmurile păsările ar fi căutat piscuri copacii, bărci plutitoare s-ar fi numit dacă iubirea mea ar fi fost furtună dar așa... nu-i decît un fir de nisip cu raze de soare prinse
August în flăcări
O ultimă lună a verii de foc… Din soare bălteşte mercur clocotit, E timpul cînd rănile-n suflet se coc, E timpul iubirii ce-n noi a murit. O secetă-n firea întreagă e-acum, Pîrjolul ne muşcă perfid
Ultimul sărut
eu stau și te privesc tu-ncerci să rupi o rază din tăcere și să mi-o strivești de tâmple... nu știu ce să îți spun. cuvintele m-au părăsit de multă vreme și în fuga asta după
Maestrul meu de ceremonii
Există oameni care rămân in inconstienţa nopţilor tale, precum niste săbii care te-au tăiat in bucăţi şi care din când în când ti se mai răsucesc in rănile nevindecate. Există oameni care de fiecare dată
Aberaţii
Scoateţi-i otrava din ochi, din urechi, din degete. Îi curge prin vene demonul cu o mie de feţe, se mişcă haotic, aruncă priviri fixe, goale şi abstracte. Îi sugrumă mădularele. Se aud suspine! Scoateţi-i demonul!
Fără titlu
lupii încă mai sfâșie din carnea timpului flămânzi nu se mai satură de tăcerea mea de ființa mea ghiarele încă mai zgârie pereții clepsidrei în care mi se scurge rana, ființa şi neființă prin gura
Prizonierul sufletului meu
Copilul de ieri aleargă prin suflet iar eu, adultul de azi, alerg după el în speranţa că, preţ de o clipă, îl voi face prizonierul meu asemeni lui Vasile Voiculescu care şi-a dorit, cândva, să-L
Hoț de inimi
Tu stai pe-un mal și mă privești Iar ochi-ți cânta doar strigarea Și poate că ai vrea să pleci Dar oasele nu îți ascult-acum chemarea. Poate că ieri ai mai zâmbit Atunci când mi-ai zărit
Viată!
Viață! Mi-ai putea fura oricând orice...știu, Bucuria momentelor cele mai simple, când simt cu adevărat că trăiesc, lumina soarelui care îmi mângâie nu doar chipul ci și sufletul, vântul care îmi dă aripi, formele și
Un joc
uite, iți propun un joc: tu fă-te că nu mă cunoști, eu mă prefac că nu te știu, și - așa - lumea ne va crede străini, apoi hai sa ne întâlnim, iar eu învățând
Cele doua zile…
Ziua in care te-am cunoscut.. Te stiam din vedere de mai mult timp, insa intr-o zi de toamna am reusit sa te cunosc. Zambeai, ma priveai, te priveam, radeam si povesteam de parca nimic altceva