Te iubesc aproape, te iubesc departe, Am în ochi dorințe, multe stele sparte; Ești așa nespusă... De o viață-ncoace Tac orice îmi spune gândul tău când tace! Aripile noastre, două mări tăcute, Se vor face
– Pulsul? – Prezent ... "... dar cu mici cruciade Din care Homer și-ar fi scris iliade. Un soi de balet în pantofi pe ghețar, Tremurul mâinii de fost păpușar. Extazul când calci în băltoace
Nu e nimic de-ascuns în călimară, Suntem fiori albaștri, suntem goi, Și foile mi-s albe prima oară, E primăvara gândurilor noi. Ce-ar mai putea opri această acalmie? Ni-s pașii de zăpadă, aripile moi, Și ne
Acoperă-mi, iubito, cu palmele tot părul, E prea aproape cerul în care rătăcim, Mai zi-mi minciuni de parcă am ști tot adevărul, Avem destule vreascuri, tăceri destule știm. Mai povestește-mi, dragă, ce faci când ești
E vară-n părul tău, iubito, Deși cad stele, nu murim; Atâta liniște e dincolo de buze, E vara-n care ne iubim. Din ochii tăi răsare luna Pe cerul unei toamne noi; Atâta liniște e dincolo