Lumină în asfințit

De dragoste, de dor…

Lângă mine singurătatea se înalță ca o stâncă
pe care tu ai schimbat-o în umbră mai blândă,
abia ieri s-a risipit asupra-mi o ploaie de flori aromitoare;
mă doare să pierd și numai una din plăpândele petale.
Nu vreau să mai știu rătăcirile
când în asfințit e aurie chemarea…
Judece îngerii de n-a fost prea-ndelungată așteptarea…

Margareta Sterian
(16 martie 1897 – 9 septembrie 1992)
Lumină în asfințit

singura

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu