O întrebare mai legitimă decât ar putea să pară.
În 1973, în cadrul cărții Viața secretă a plantelor, Tompkins și Christopher Bird susțineau – pe baza unor experimente – că plantele sunt ființe conștiente și capabile de emoții, că preferă muzica clasică celei rock și că au capacitatea de a reacționa la gândurile unor oameni de care sunt atașate chiar dacă aceștia se află la sute de kilometri distanță.
Mai recent, alți cercetători au subliniat faptul că plantele sunt capabile, chiar în lipsa unui sistem nervos central, să își amintească informația și să se reacționeze la aceasta, iar Daniel Chamovitz, directorul Manna Center for Plant Biosciences din cadrul Tel Aviv University susține, la rându-i, că plantele au memorie. Și chiar mai mult: studiile efectuate sub conducerea profesorului Stanislaw Karpinski în cadrul Universității din Varșovia au confirmat că plantele “își pot transmite informații într-un mod foarte asemănător sistemului nervos central al omului”.
Cred și eu de asemeni că plantele sunt capabile de emoții și reacționează la mediul înconjurător, deci și la gândurile, cuvintele și emoțiile oamenilor, la muzică, dar mai ales la lumina soarelui pentru că:
De multe ori în dimineți cu soare
când raza lui îmi mângâia o floare,
vedeam cu gând înseninat
cum floarea crește cu adevărat.
Și-atunci zâmbind de fericire
Am pus stropi de apă și iubire
la floare, în vers, pentru a vieții armonie,
care îmi sunt dragi și-n poezie.
GRM