O frumoasă poezie de dragoste.
Cum ceața nu lasă vreo rană
Pe dealul verde-ntunecat
Așa trupul meu nu lasă vreo rană
Pe trupul tău minunat.Când vântul și șoimul se-adună
În cerul enorm
Trupurile noastre se-adună
Și ele, apoi se-ntorc și adorm.Cum multe nopți îndură să fie
Fără de stele sau lună
Vom îndura și noi suferința
De-a nu mai fi împreună.Leonard Cohen (n. 21 September 1934)
Cum ceața nu lasă vreo rană
(traducere de Mircea Cărtărescu)
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
Blog | De același autor
Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
