Nu e nimic de-ascuns în călimară,
Suntem fiori albaștri, suntem goi,
Și foile mi-s albe prima oară,
E primăvara gândurilor noi.
Ce-ar mai putea opri această acalmie?
Ni-s pașii de zăpadă, aripile moi,
Și ne iubim cu-atâta insomnie!
Ce liniștită-i primăvara între noi!
