Mă atârn de închipuirea ta, că aş putea ridica ochii din pământ.
Să te iau în braţe.
Dar nu aş săruta decât urmele episodului meu paranoic.
Mi-aş coase rănile dacă aş ajunge la spini.
Spinii trupului meu sunt prea preţioşi, i-am cules căutându-te pe tine.
Şi un astfel de om nu ai putut iubi.
E un labirint plin de noroi.
M-am infestat cu tine.
Mintea îmi joacă feste. Eşti farsa ce o trăiesc mereu.
Mi-am prins corpul printre fiare.
Tipul spartanului însângerat.
Am luptat până când au curs bucăţi din mine.
Simt că lipsa aceasta e parte integrantă din normalitatea funcţionării mele.
Dar cât de nepregătit să fii, să începi un război în trupul gol?
Dar mai empty inside.
Să te încarcerezi voluntar într-o lume închisă.
Şi să îţi pui lanţuri.
Şi m-am legat de gratii încinse.
Ar fi pueril să montez vina unei neştiutoare în dreptul numelui tău.
Totul a început să erodeze după ce ai vărsat ultima lacrimă.
Aleg să mă arunc în larg şi îmi asum.
Nici un val nu e prea toxic. Poate eu am intoxicat apele mării.
Dar ştiu că în adânc e apa cea mai limpede.
Nu am timp să mă despic ca Iona dar aş fi vrut să-i fur cuţitul.
Nu există nimic pe această insulă pustie.
Am clădit o casă umilă din amintirile noastre.
Dar nu mi-am putut face niciodată o oglindă
Şi aşa m-am crezut Prometeu, zeu de maraton.
Certitudinea constă în coincidenţa ego-ului meu dezgolit şi dispariţia ta.
Zeii m-au eliberat din stânci obligându-mă să-mi ispăşesc sentinţa.
cioburi în noroi. Venin şi sânge negru. empty spaces. metanol letal.
Este timpul să mă recompun.
