Paşii-mi mărunţi sunt paşi de primăvară
ce-au uitat să meargă şi dansează.
E toamnă afară şi mi-e primăvară,
a tăcut ploaia sau mi-e mie dragă?
Când merg îmi văd umbra căţărată
pe copaci, clădiri şi vârf de brazi
sărbătorindu-mi fericirea nestrigată
ce a-nflorit şi creşte chiar şi azi
din pământ mai nou, mai bun
ce-a ridicat câmpuri de maci.
Mi-e sete şi beau din palmă ploaie
şi desculţă-n casa mea de flori
adorm cu gândul spre nori.
