E vară-n părul tău, iubito,
Deși cad stele, nu murim;
Atâta liniște e dincolo de buze,
E vara-n care ne iubim.
Din ochii tăi răsare luna
Pe cerul unei toamne noi;
Atâta liniște e dincolo de frunze,
E toamna-n care vom rămâne goi.
Apusul primei veri va naște
Cea mai frumoasă toamnă, toamna cea dintâi!
Atâta liniște e între noi, iubito,
Și ne șoptește pielea “mai rămâi”…
