Din durere iti cladesc
Un templu.
Hai, paseste.
Te-asteapta flori ce se-ofilesc
Pe marmura prea rece…
Stiu, nu-ti doresti un sceptru
Coroana ti-e prea mare
Si-n fata ta doar usi se-nchid
Si freamata zavoare.
Esti singur. Vrei sa canti, sa strigi!
Sa descifrezi o harta
Pe care chiar de rauri curg
Pamantul ars se crapa.
Inchide ochii
Tine-i stransi
Si simte-n palma cerul
Ghiceste in conturul lui
Destinul si misterul.
Il poarta pasari negre-n vant
Ce zboara-ncet, frenetic
Si nasc furtuni din cand in cand…
Slavesc un gand ascetic.
Ssst… auzi? Un cantec bicolor
Din lemn crud si crengute
Se rup si frunze-n jur ti-astern
Pe ele sa te culce.
Singuratatea ta te minte
La pieptul tau se-alinta
O ruga dulce de copila,
Povesti atat de sfinte.
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
