sufletul meu

cu braţe nesfârşite de vânt,
ar vrea sa zboare deasupra cuvintelor
peste cer şi pământ, peste lumile lui
unde umbrele nasc tăceri fară gând.
într-un zbor frânt, aripi îmi legi,
de pe buze-mi culegi azi mai mult ca ieri
săruturi uitate in clipe deşarte.
un geamăt străbate o şoaptă,
o dorinţă căzută din pieptul meu gol
ca şi când moartea uitării
şi-a găsit nesfârşirea în lacrima zării.
te verşi ca marea cea mare,
cu toate izvoarele din ea ma îneci,
în atâta candoare, în atâta lumină,
de-atatea dureri mă dezlegi.
ca floarea neculeasă te-aştept
noaptea sub cer, eu şi visele mele
şi vii cu toate pădurile, cu toate aromele,
parca ştii ca eu doar pe tine iubire,
te doresc şi te chem…

sufletul-meu

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ana Mariana

Ana Mariana De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu