A fost o clipă magică,
În care privirile ni s-au unit,
Sufletele brusc ni s-au trezit,
Iar gândurile ni s-au împletit.
Purtați de viață ne-am lăsat,
Momentul magic l-am uitat,
Până când, un alt moment de neuitat,
Față în față, din nou ne-a așezat.
Atunci, a apărut o situație de necontrolat.
Zâmbetul meu pe fața ta a înflorit,
Iar zâmbetul tău, în inima mea s-a întipărit,
Ca un roman de la care, nu te poți opri din citit.
De atunci, anotimp după anotimp,
Vers după vers, din viață cules,
Fiecare pierdut în alt univers,
Ne simțim unul pe celălat, intens.
Ne dăruim zi și noapte,
Bucurii, trăiri și sentimente nemaiîncercate,
Gânduri, cuvinte și uneori răzvrătiri,
Ca într-o joacă de copii, cu amăgiri.
Sufletele noastre deseori plutesc împreună,
Însuflețite de zâmbetul meu,
Care între timp a devenit al tău,
Sau de gândul tău, care între timp, a devenit al meu.
Aș vrea să-mi dai zâmbetul înapoi,
Dar nu se poate decât dacă îmi zâmbești,
Ținându-mă în brațe
Și îmi șoptești, cât de mult mă iubești.
