Noi am băut nu una ci mai multe
mări clocotinde… Nimeni n-a știut…
Nu am lăsat pe nimeni să asculte
cum sfârâiau în cănile de lut
ale acestor inimi sorocite
să bată pentru râsul celuilalt.
Ne-am dus de mână umbrele ciobite
și pe-al neliniștii încins asfalt,
și pe cărări tivite cu verbină,
și pe drumeaguri ninse abundent
fiindu-ne a viselor lumină
și-al fiecărei clipe argument…
Nu ne vom pierde… Suntem prea legați
cu sfori de valuri și de curcubee…
Neîndoios suntem predestinați
să ne-nsoțim și-n astă odisee…
