Poezie

De-ar fi să pot Aş schimba lumea. De-ar fi să pot Aş da puterea de-a schimba şi altora. De aş putea, Eu m-aş schimba Şi mai ales Pentru că-aşa Toţi s-ar schimba Din lumea rea. 

Dacă te doare trupul cel ostenit de vreme, Prin carnea ta trec săbii cu vârful otrăvit, Te trag în jos genunchii și sufletul îți geme Și nu-ți aduci aminte cum ai îmbătrânit, Cum te-au lăsat 

Sunt multe primăveri în mine, Iubiri, la fel de multe sunt Şi toate zborurile mele frânte, Ajută-mă, auzi, să le salvez cu un sărut. Sunt multe primăveri în mine, Înmugurită-mi este carnea şi ochii înfloriţi 

M-am ascuns, În spatele unui zâmbet sa-ti pară, Ca bine îmi este, Dar uneori norii se așază în geană, Îmi e teamă, Ca zâmbind, voi rănii norii, Și mă voi trăda, Prin lacrima lor picurânda. 

Scriu pentru că în sufletul meu e vrajbă Și totul arde ca o mie de torțe În așteptarea ta. Scriu pentru că afara e soare Și în suflet e aprig ger... Și tu tot nu 

cu ochii închiși asculți țipătul pescărușilor străbătându-ți inima, iar pașii tăi se trezesc răscolind marea însângerată doar gândurile ți-s departe, în lunca verde în care mierla îți dăruiește sufletul ei ca un obol al primăverii 

Ca ziua şi noaptea urlăm la luna amară şi stele în veci îndoiţi şi cuprinşi de-aceeaşi caducă poveste a naşterii prea timpurie în vremuri împinse de vreme. Gonim dinspre azi spre oriunde de ceasuri ne 

Pe aripi de vânt se duc iluzii și vise, Fără să se mai întoarcă vreodată... În negura nopții nebunia pândește, Iar disperarea se strecoară ușor Mintea devine un labirint încâlcit Sufletul încărcat se luptă să 

Ce ne-a mai rămas? Trupul gol al speranţelor mute şi îngheţate. Momente efemere şi gânduri desirate. Căutăm prin cotloanele fericirii mascate. Îmbrăcăm zâmbete din amintiri uitate, Ne ţinem de mâna, evadăm împreună, Mă iubeşti în 

În grădina Icoanei doi copaci se iubesc împletindu-şi crengile unul e alb şi altul roz cel roz e copleşit de iubire întors cu totul spre cel alb care se lasă mai greu vântul le dă 

Aş fi vrut să mai stai... dar n-ai avut răbdarea paşilor mei. Aş fi vrut să mai stai, fără să mai eliberezi cioburi de amintire care să-mi zgârie sufletul. Privirea ta s-a oprit de fiecare 

Nu mă pot desprinde de mine. Nu mă pot desprinde de nimic. Aş atinge luna,stelele,toată bolta cerească,de nu m-ar împiedica trupul ăsta olog. De nu m-ar împiedica… Oamenii sunt animale ale căror minte se dezvoltă 

Se ivesc zorii cand urla vantul-n turbare, Iubita mea din vremuri calde, azi se ineaca-n uitare. Cad frunze rosii peste noi, parfumul tau paleste Iubita mea cu chip frumos azi ma paraseste... Aprind tigara si 

ți-s ochii pictați în acuarela timpului definit de un vis de duminică a cărui viață se măsoară într-un surâs de lumină... nuanțe de albastru, de alb, de ploaie și de nori înveșmântate în caldă lumină 

Ti s-a parut ca ai trait suficient Te-ai mintit cum ca ai cunoscut esentialul, adevarul Atingerile vagi ale certitudinii, dovezile incerte ale vietii si apoi ai obosit sa mai minti Ti s-a parut ca ai