Poezie

Suntem pe acelaşi abis, Eu pe colţul de sus, Tu pe colţul de jos. Între cele două creşte-o cugetare, Între jos şi sus e infinit. Mă găseşti între două cuvinte, Între spaţii nedefinite. Mă aştepţi 

Ne trăim unul pe altul, visăm amândoi acelaşi vis acelaşi gând ne îndrumă paşii spre un tărâm ştiut numai de noi. Prin viscolul de fluturi, visele noastre se arcuiesc pe un curcubeu însetat de iubire 

caut loc într-o inimă pereche în miezul ei într-una din cămări la demisol printre artere sau unde se poate dar să fie cu fereastra spre suflet plătesc în sentimente păstrez liniştea nu dau petreceri nu 

Hoinar prin gânduri M-aşez pe banca nostalgiei, Mi-apare-un chip cu zâmbet larg Şi braţele deschise către mine, Mă iei suav şi-mi şopteşti vag: Mi-e dor de tine! Hoinar prin gânduri Străbat alei bătătorite, Emoţii, vise 

şi mai multă iubire, mai puţini ochi aţintiţi asupra mea, mai mult din tine cu mine, un cer mai întreg, mai putină înfricoşătoare dorinţă ne-ar fi cu putinţă. dacă înfloresc pe marginea unei prăpastii să 

Iubito, au oare știi tu că noaptea noi pe cer vedem lumina unor stele ce au apus de multă vreme? Întreb: Cât timp îi ia luminii noastre de aici s-ajungă la marginea Universului? Universului fără 

Noapte de august cu-o singura vina Ca eu am sfarsit pe un drum din praful caruia rareori ma aduni Noapte de august in care nu ma mai vrei Nu–mi mai arunci rochia in iarba neagra 

Trag de mine, uneori în mine-i plin de mine și parcă am impresia că nu mă mai pot abține. Calm de fel, caut rațiuni filtrate de inimă. Calm cu fler, dar toleranța din jur e 

mă așteptai... priveai cum plouă cu degetul tău scriai o poezie pe geamul acoperit de lacrimile ploii apoi, ploaia a stat s-a așternut ceața peste oraș. ar fi trebuit să fie iarnă... îmi urmăreai pașii. 

cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdut în perna caldă-n aşternut, am zis: -un vis, ca alte vise! cu ochii largi cuprinzând cerul, prin aşternut, în perna caldă, se furişă năvalnic dorul şi 

Şi dacă o să-mi fie dor de tine, Atâta cât să nu pot duce, Cu tot ce-a mai rămas din mine, O să răzbesc…că şi Iisus a dus o cruce. Şi am să urc Golgota 

nu-i așa? nu-i așa că dacă m-ai iubi ai țipa cu țipăt de cocor albastru împrăștiind negura sorții și înserările sângerânde ale vremii, astfel încât, stoluri de corbi să se împrăștie ca niște demoni eliberând 

la scânteia lampii frunzăresc pagina launtrului ___ a câta         oare ?! Cuprinsă-n coperta anilor Mă văd déjà silabă-n Chitara greierului flamând Cobor cărarea Ce duce-n pământ Mă rog să exist Ating o 

În lipsa cuvintelor noastre, Podul pe care ne-am sărutat prima dată A îngheţat în uitare. E doar resemnare şi muzică-n surdină. Notele din lăuntricul nostru Se împrăştie pe un portativ erodat E doar un sunet 

Am crezut că tu ești salvarea mea din Iad, că tu ești Făt- Frumos pe care l-am așteptat, că tu ești altfel… Am crezut că dacă sunt a ta, vei fi al meu. Am crezut