Poezie

Nu te ating , nu mă atingi... nu te cuprind , nu ma ajungi… Lumina mea cădea pieziş şi galbenă, din felinare Pe drumul care pân' la urmă Înconjurat de sălcii goale Acoperea cu praful 

Dac-aş ciopli un gând, mi-ar plăcea să fie al tău aş descoperi în el esenţa unui suflet bogat şi împăcat cu sine fiecare literă ar avea culorile inimii şi a cerului luminat de culorile curcubeului, 

Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când 

O mie de gânduri se varsă-n cuvinte Rupând o tăcere ce-n lumi se pierdea, O pagină goală îneacă fierbinte O patim-amară ce-n lacrimi mustea.. Culori incolore se sapă în minte, Se lasă seduse în propriul 

In seva mainii mele stangi, acolo, ingerii in dungi Culeg lumina grea din stele izuri bolnave taine grele si lumii mele dau lumina din ochii tristi aurolaci Mai du-te dragoste cu craci nascuti diform sub 

cand aripile imi inlocuiesc genunchii, ma rog! si iarasi zbor... apoi genunchii revin pamantenesc la locul lor!

Singurătăţi, singurătăţi şi iar singurătăţi. Nopţi şi zile şi zile şi nopţi Ce trec în şiraguri de vise şi spaime, Mă lasă bătrân în chinuri şi drame. Albit mi-este părul şi gura n-cleştată, De furii 

Azi ne plimbam prin lumea lui "ce-ar fi fost dacă", Îmi iau bicicleta şi gonesc către tărâmul de ciocolată. Mă trezesc într-un cub caramelizat, Grevat de idealuri extrapolate, De unde poţi să îţi iei dorinţe 

Iubești. Sau e rutina Anilor târâţi după tine, Ca într-un joc ciudat În care doar tu ai de pierdut? Adori, Dar la tine totul se manifestă altfel. Se vede, Se simte, Se aude. Folosești simțuri, 

Nu-mi vinde iubite dragostea-n-târg mai avem destul de vândut de prin casă mai bine ai vinde salteaua subţire uşoară-i ca fulgul, dar tot ne apasă. Nu-mi vinde iubite dragostea-n târg vinde-n târg patul pe care-am 

Ai grijă să-nchizi ușa după tine, Iar cheia s-o arunci spre zări cu stele, Ca s-o găsesc prin gândurile mele Și să mai trec să văd dacă ți-e bine. Ai grijă să lași totul în 

În alb și negru e zugrăvită decepția. Cu sufletul făcut bucăți, pășesc spre un mâine care se tot depărtează. Reziduuri din el se căznesc să iasă la suprafață. Sunt numai răni. Șiroaie de sânge vânăt 

O treaptă de lignit. Dar e atât de înaltă.. Mi-e așa de frică… Mi-e tare teamă că vă voi dezamăgi! Nu ar fi pentru prima oară.. Dar vreau să vă fac mândri, Iar asta nu 

Cuvintele tale ma mangaie precum niste maini nevazute pana prind un contur Pentru ca nu am nume si nici viata imi refaci sufletul bucati dintr-o oglinda sparta In care te intrezaresti in fiecare noapte cand 

Înghețat mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager.