Safir inestimabil Blue ciel pătimaş Boboc de angelic iris Pătrund prin ei Abis al inocenţei tale Albastru infinit al unui suflet pur Îmi dau fior de patimă ingenuă Pierdut mă simt,în valuri de speranţă Aş
Eminescu și eu, două entități întârziate: El, romantic întârziat, Eu, poet întârziat! Dar amândoi, căutându-ne Patria ideală, Ascunzându/ne timpul: El cu obstinație-drapel, Eu cu fluturi-drapel, Cu căluți-verzi-pe-pereți – drapel. Eminescu și eu ne-am întâlnit, Când
M-ai găsit cu ochii deschişi şi te-ai furişat în ei, alunecând până în inimă. Acolo dragostea mea te-a înconjurat aşa cum marea îmbrățișează o insulă. Să închid ochii şi să te păstrez în inimă? Dar
Luna spune… nu apune, haide, fugi cu mine-n lume Stiu carari ascunse, multe, doar de mine azi vazute, Hai sa mergem impreuna Sa nu spuna lumea buna cate-n stele si in luna , Catre soare
Trist este sa fii fericit Dar si mai trist este sa fii grăbit Prin viaţa asta de-o furnică, Unde robit-ai fi de-o muncă, Si îndoit de treburi grele, Care te obligă sa uiti de tine
te văd în lucruri și mi-e dor să-ți fur doar o privire. te văd pe stradă și în suflet te văd și dintr-o mie. știu că din azi îmi furi o clipă și că din
Nu te ating , nu mă atingi... nu te cuprind , nu ma ajungi… Lumina mea cădea pieziş şi galbenă, din felinare Pe drumul care pân' la urmă Înconjurat de sălcii goale Acoperea cu praful
Dac-aş ciopli un gând, mi-ar plăcea să fie al tău aş descoperi în el esenţa unui suflet bogat şi împăcat cu sine fiecare literă ar avea culorile inimii şi a cerului luminat de culorile curcubeului,
Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când
O mie de gânduri se varsă-n cuvinte Rupând o tăcere ce-n lumi se pierdea, O pagină goală îneacă fierbinte O patim-amară ce-n lacrimi mustea.. Culori incolore se sapă în minte, Se lasă seduse în propriul
In seva mainii mele stangi, acolo, ingerii in dungi Culeg lumina grea din stele izuri bolnave taine grele si lumii mele dau lumina din ochii tristi aurolaci Mai du-te dragoste cu craci nascuti diform sub
cand aripile imi inlocuiesc genunchii, ma rog! si iarasi zbor... apoi genunchii revin pamantenesc la locul lor!
Singurătăţi, singurătăţi şi iar singurătăţi. Nopţi şi zile şi zile şi nopţi Ce trec în şiraguri de vise şi spaime, Mă lasă bătrân în chinuri şi drame. Albit mi-este părul şi gura n-cleştată, De furii
Azi ne plimbam prin lumea lui "ce-ar fi fost dacă", Îmi iau bicicleta şi gonesc către tărâmul de ciocolată. Mă trezesc într-un cub caramelizat, Grevat de idealuri extrapolate, De unde poţi să îţi iei dorinţe
Iubești. Sau e rutina Anilor târâţi după tine, Ca într-un joc ciudat În care doar tu ai de pierdut? Adori, Dar la tine totul se manifestă altfel. Se vede, Se simte, Se aude. Folosești simțuri,