Când viața divide la doi tot ceea ce avem, Căutăm cu disperare chimia care devine iubire Ne amestecam printre rânduri și sperăm Să găsim cealaltă jumătate. Depresia nu se împarte la doi, rămâne în fiecare
Toate vorbele care nu s-au spus le-am scris printre scanduri au cazut ceva ploi peste noi Ne-au lasat mai murdari si mai goi si din oasele tale batrane numai dragostea mea iti ramane in genunchi
Îți stau pe tâmpla caldă cuminte când mă dormi, Miroase-a smirnă veche și-a zid de mănăstire, Se gudură salcâmii la tine în privire, Și mi se face noapte, și mi se face somn. E-o liniște
Mai întâi am atins coarda sol Şi apoi, o coardă sensibilă Nu era altceva decât un trip mai nasol Cu o oarecare rezonanţă penibilă.
Pupa-ţi-aş mâinile şi ochii, Pupa-ţi-aş mintea, bunătatea, Să-ţi pup minunea firii tale şi bogăţiile-ţi cereşti. Pupa-ţi-aş harul şi talantul ce-ţi făuresc din Cer suspinul Pupa-ţi-aş nevăzutul ce-nvie infinitul Dar nu îmi cere să te pup
m-am îngrășat un kilogram de amintiri și parcă nu mă deranjează să-mi spună lumea că m-am tras la față. ultima amintire mi-a mâncat pielea și mi-a secat venele. dar nu mă deranjează să mă tot
...fâşii de suflet las în urma mea să le culeagă vântul dac-o vrea... mi-e cerul corp, iar norii-s în privire punct de reper şi zborul rătăcire... ...mă joc de-a firu' ierbii, aşteptând să-ţi văd surâsu-ncetişor
se rostogolesc în ureche doar câteva minute golașe timp în care aflăm ce parlamentar ne-a mai furat caii ori câte zile au reușit să salveze literații din închisori copilul meu se întoarce în pântec în
Am inventat luna de august Pentru tine dragul meu Pentru atunci cand orb vei ajunge la capatul drumului si vei trece hotarul singuratatii sa-ti amintesti de dragostea mea am inventat un deal inalt, un lac
Nu o să te iubesc decât atunci când vei deveni cuvânt. Nu o să te iubesc decât atunci când voi renunța la toate epitetele, comparațiile și enumerațiile din lume și voi face răsărit din sufletul
Aminteste-ti omule, Ce frica de moarte ti-a intrat in sange cand ai cazut Aminteste-ti omule, Cum de fiecare data te-am ridicat de pe jos si te-am lasat iarasi sa poti pasi Ti-am bantuit visele si
Din moliciunea tălpilor Până în creştet din ’năuntrul venelor până-n adâncul timpanelor din vârful genelor pân-la capătul răsuflării te iubesc eu pe tine Din noianul gândurilor până-n miezul suspinelor de la lumina zâmbetului până-n adâncul
Mereu vei fi cu mine şi în mintea mea, îmi furişez uitarea şi mult îmi va parea când - dincolo de nopţi şi dincolo de zile - parcurg pe loc o viaţă, în mii şi
Dacă de mâine ar ploua cu vară printre genele mele, aș plânge mereu până-n priviri mi-ar răsări senin... Dacă de mâine ar înflori irișii în ochii mei, aș privi mereu cerul până ar deveni albastri...
Sunt locuri pe care nu vrei să le descoperi. Sunt locuri în care vrei să ajungi. Sunt locuri în care ai vrea să revii. Sunt locuri în care ai dubii: vrei să te afli. Sau