nu-i așa?

nu-i așa?
nu-i așa? nu-i așa că dacă m-ai iubi ai țipa cu țipăt de cocor albastru împrăștiind negura sorții și înserările sângerânde ale vremii, astfel încât, stoluri de corbi să se împrăștie ca niște demoni eliberând 

Accept

Accept
la scânteia lampii frunzăresc pagina launtrului ___ a câta         oare ?! Cuprinsă-n coperta anilor Mă văd déjà silabă-n Chitara greierului flamând Cobor cărarea Ce duce-n pământ Mă rog să exist Ating o 

Podul

Podul
În lipsa cuvintelor noastre, Podul pe care ne-am sărutat prima dată A îngheţat în uitare. E doar resemnare şi muzică-n surdină. Notele din lăuntricul nostru Se împrăştie pe un portativ erodat E doar un sunet 

naufragiu

naufragiu
Suflete naufragiate in apele intunecate ale singuratatii plutind spre nestiutul sfarsit in cautarea insulelor dragostelor Acolo unde infloresc pustiurile si vorbele aruncate in mare Cenusa ta ma poarta spre dincolo si marea amara Nu stie 
1 89 90 91 92 93 96