Poezie

M-am născut dintr-o sămânță, pe un câmp pustiu Nu am un nume şi nici poveste rarã Sunt galbenă la față iar trupu-i pământiu Urâtă sunt, de nu mă secerară. Stau singură şi-aştept al toamnei zâmbet 

Atunci când zările amar pictează norii, Cu triste lacrimi gri de ploaie scurtă, Tu treci păşind prin gândurile florii Ce zace sub fereastra dintr-o iurtă. Curg nori vâslind agale către răsărit, Când mi te văd 

Duc iar pe umeri stele fără vlagă păşind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, a adus ploi şi vânt de-amărăciune, a ascuţit tăişuri de cuvânt 

Ce haos ai putut lăsa în urmă, Când ai trădat credeam că ai plecat, Că ţi-ai luat şi amintirile-ntr-o urnă, Că ai furat tot ce era de înşelat. Dar nu te-ai străduit s-ascunzi sărutul Şi 

Ţi-am spus adio vară, Cu pletele în vânt şi lacrimi pe obraz, Ţi-am spus adio vară, Cu palme ude, căzute pe pervaz. Ţi-am spus adio vară, Cu amintiri de briză printre gene, Ţi-am spus adio 

Bat cuie cât pe muchii, cât pe lângă, am unghii violet și răni pe mâini și uneori mă doare partea stângă cu drept asupra bietei melei pâini bat cuie ruginite-n gardul putred al unui timp 

Se poartă iar privirea languroasă, zâmbetul larg, perfect şi trupul fin, tocul înalt şi rochia vaporoasă, conturul gândurilor cu puţin sclipici sau fard, povestea mai subţire în partea unde râd numai vâltori, licori ameţitoare în 

Du-mă dor departe tare pe un țărm întins de mare, du-mă de vei vrea apoi într-un sat cu uliți mici, cu flori multe și urzici și spre seară du-mă iară, prin grădini cu limpezimi, și-apoi 

Suntem ceea ce alegem să trăim Și asta prin pașii noștri oglindim Că vor fi urme ce au apăsat cu putere Sau doar au atins fără a lasa durere. O amintire care se cere retrăită 

Trăiesc în propriul strop de ploaie și mă izbesc violent de pământul anost. Ca un flux mă-ntind spre el și mușc lacom din savoarea-i. Nu-l pot hrăni, așa că stau la suprafață privind ceilalți stropi 

Am întins mâna să ating cerul şi am provocat o avalanşă de de-ceuri . Răspunsurile le-am primit atunci când cerul s-a spart în mii de bucăţi şi una mi-a lovit creştetul. Aşa , să-mi fie 

În anotimpuri, fără a vorbi de flori, de cer sau de păsări, este ca şi cum ai pornit spre răsărit, fără a privi la soare, sau fără a privi şi mirosi o floare sau să 

Îți mulțumesc, Ardeal, că m-ai primit, Când am venit din dulcele-mi ținut, Până să vin, în cărți te-am întâlnit Și doar prin ele, eu te-am cunoscut. Din toți acei ce te-au cântat vreodat Și-au scris 

Ai plâns atunci când ai râs cu ale tale petale, ca o floare, Într-o pură dimineaţă cu rouă de migdale şi cu soare, Cu freamătul dragii mele de din vale, cu miros de cuişoare. Ţi-am 

Spune-mi că mă iubeşti şi că îţi pasă dacă pe nori sau printre rugi păşesc, dacă mi-e haina zilei călduroasă sau peticită… Fă-mă să zâmbesc, să nu-mi mai tremur frunzele de teamă în lăstărişul dintre