Bat cuie cât pe muchii, cât pe lângă,
am unghii violet și răni pe mâini
și uneori mă doare partea stângă
cu drept asupra bietei melei pâini
bat cuie ruginite-n gardul putred
al unui timp trecut dar ne-ncheiat
bat cuie în prezentul tot mai șubred
cu mersu-mpleticit și-ncovoiat
bat cuie-n toate până la scânteie
și-ndur scrâșnind acutele dureri
oricum am cam uitat să fiu femeie
trudind peste puținele-mi puteri
bat cuie dar cu gândul sunt departe
trăind povești din timpuri de demult
și mă ascund în filele de carte
de după ele sufletu-mi ascult
bat cuie-n basme, le agăț în grindă
și cad, mă scurg de vlagă în pământ
boabe fierbinți încep să se desprindă
și-mi cad peste genunchii tremurând
bat cuie-n cer să leg de veșnicie
tărâmul nesfârșitei suferinți
bat cuie în tăceri și-n nebunie
și-i răstignesc în versul meu pe sfinți.
