Mâinile tale Cuvinte. Mă inunzi în gânduri Mă rodești în fiecare floare. Sunt un copac Plin, de floarea mâinilor tale. Cuvintele tale Degete, Flori de liliac, Trup însetat... Cuvintele tale Mă-îmbracă in mov și alb,
În seara asta lasă îngerii să cânte, Şi cerul despleteşte-l de-ntrebari, Mai şuieră nimicul peste mări, Dar umbră lasă-l într-o noapte-adâncă. De lacrimi multe-n ochii tăi curg încă, Sărut de soare lasă îngerii s-aducă. Din
Să nu mai pleci... Mi se-mpietreşte gândul la gândul că-ntr-o zi ai dispărea şi că de tine, poate, vieţi la rândul nu aş mai şti nimic, iubirea mea. E-atâta vară înrămată-n mine de când cu
Pururi vii și neasemuiți, Cu vina voastră cea orbită De ce fără temei voi ne robiți Și sufletele ni le dați prin sită? Oh, voi, ce matematici n-ați știut Și ca pe Ana ne-ați închis
Cad șoapte răsfirate printre rânduri, Iar noaptea-s deghizate în tăceri Și țipă furios ajunse-n gânduri, Trezite de-amintiri și primăveri. Deasupra, unde norii se adună La sfat cu timpul veșnic efemer, Noi șoapte vin, aduse de
Un cuib de pasăre într-un pantof şi-ar face iarna asta din albul cerului, Să nu umble desculţă atunci când bocetul şi-ascunde în palmă. Ȋn pasul ei, aripa să îşi facă loc şi la marginea hăului
Liliacu-i copăcel, Cu flori multe, pe-un cercel, Prinse bine în ciorchine, Ştie inima ce-i spune! Trei petale de cicoare, Sunt la orice floricică, Cât ar părea ea de mică, Are farmec şi culoare Şi-un parfum
Refuză să plece iubirea ce ți-o port Vrea să rămână ca bărcile în port. Ancora și-a înfipt-o puternic în adânc E încăpățânată ca un prunc! Refuză să-și îndrepte către altele privirea Cu cine are în
Iubesc sa fiu femeie. Doar asa pot sa te învalui... Iubesc sa fiu o contradicție. Doar așa pot sa fiu tu... Iubesc să fiu, tu. Doar așa sunt eu însumi. Iubesc.
Dac-ai fost vis ai fost cel mai frumos pe care-aş fi putut să-l am vreodată! Nu-ncerc de mintea mea să te descos sau să-ţi şterg ţărmul... Asta niciodată! Încă mai simt nisipul tău arzând sub
Împreună în gânduri și în șoapte După atâta timp îmi ești vis în noapte Când te privesc bucurie mă inundă Ca după o ploaie de vară ținutul se alintă. Împreună avem un trecut și-un prezent
Ştiu, cum ştii să mă prefaci, Din mierea zărilor abstracte, Când marea dulce îmi oferă raci Şi alge verzi din gândurile-ţi albastre. Ştiu, cum ştii să mă arunci, În braţele-ţi cu unduiri de muză, Să
Năuc şi trist şi amorţit Stai, puiule, uitat de lume Sub blândul tei ce-a-mbătrânit De timpul care vrea s-adune Măreţe clipe de poveste… Tu stai şi-asculţi tot ce a fost; Tu stai şi speri tot
Cam ca o gară, viața ta se umple cu oamenii ce vin, ce stau sau pleacă, cu cei ce vor și-ncearcă să se-ntâmple dar și cu-acei ce vor doar să petreacă o clipă pe alt
Caută şi vei găsi, Norocul, de-l vei râvni! E acolo-n în lanul verde, Stă ascuns şi nu se vede. În trifoiul cu trei foi Stă excepţia de soi: E trifoiu-n patru foi, Creşte-n inima la