Pe tine
Te duce ploaia asta prea departe. Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc. Rămâi în vis dar… visele-s deşarte... Când umbrele în noi se înteţesc și-n jur se-ntunecă a întomnare îmi reazem iar povestea de tăceri și
Cenaclul
Ca să stii…
Dacă ţi-ar lipsi lumina ochilor, ţi-aş dărui câmpuri de irişi să-mi poţi vedea dragostea. Dacă ţi-ar lipsi umbrele tălpilor, ţi-aş dărui aripi să-mi poţi paşi apăsat pe suflet. Dacă ţi-ar lipsi duhul dulce al buzelor,
O zi de iulie
Acceleratul opreşte într-o haltă în care nu ar trebui să oprească. Cobor, cu tot cu bagaj, trenul pleacă, eu rămân. Totul îmi pare sărăcăcios, arhaic, un tărâm rupt din globalizare. Mă aşez tăcut pe bancă.
Supraviețuirea, acest sport indecent
Mă străduiesc să înot către țărm. Peștii ispitelor se-agață de mine ca semnele de-ntrebare... Mă opresc când și când, prinsă în balonul de săpun al vreunui gând, cred că mă-nalț și iar mă scufund. Ideal
De toamna
Dimineata rece de toamna Cu zeama de frunze pe strazi Din cer curg bucatele de nori de iubire de doi...
Și mi-a rămas din toate, azi, numai rugăciunea
Vai, putrezește nucul, e plin de scorburi, trunchiul Și nimenea nu știe din care vremuri vine, Era bătrân când tata, la umbra lui, cu mine Stătea în miez de vară și își pleca genunchiul Rugându-se
Acasă
Acasă-i locul de-nceput, îl ştii... De unde am plecat copii. Acasă-i vatra, cea de dor, Cea-n care ne-am lăsat cu-onor Bunicii, satul şi părinţii. Noi, am plecat mânaţi de soartă, Să dăm destinului ce cată.
Miopia invidiei
Motive ale nefericirii și schingiuirii existenței sunt multe, însă, invidia le depășește pe toate datorită talentului său inerent de secetă expansivă. Nu te sfărâmă doar pe tine, precum de pildă ar face-o anxietatea, ci dărâmă
Aștept să-mi scrii
Aștept să-mi scrii, de parcă luna Din drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi,
Dorul
Cum să-nțeleagă alții ce-i dorul românesc, Când limba lor nu știe acest cuvânt divin? De-ar căuta și-n stele și-n lună, nu-l găsesc, Căci dorul nu respiră în sufletul străin. Cum ai putea să știi tu,
Șapte zile, șapte flori
Şapte zile-n săptămână, Şapte flori la mine-n mână. Luni laleaua e discretă, Mov sau albă-violetă. Marţi magnolia sususpină, După-o zi din săptămână. Miercuri margareta albă, Stă în stratul din grădină, Suspinând după lumină. Joi e-ntr-o
Umbra trecutului
De unde ai pornit in lume? Esti constient ca din ziua in care te-ai nascut te indrepti cu pasi rapizi catre moarte? Inseamna ca, daca realizezi asta, esti capabil sa iti dai seama si de
Semne
Tu ai un semn de ?-n priviri Un semn al ! în trecut O ,-n prezent Și •••-n viitor. Tu ai un fel al tău, a-l nimănui Eu îți sunt doar o simplă întrebare. Tu-mi
La o cafea
Povestește-mi despre tine. Ce-ți trezește gându-n zori? Înspre unde și-nspre cine toată ziua-ai vrea să zbori? Povestește-mi cum se vede lumea prin ocheanul tău și povestea cât de verde ți - e în coajă? Cât
Al cincilea anotimp
Coborâse în păsările moarte zborul să le salveze şi în umanitatea celor o mie de punți, Pădurile cerşeau pe metereze Pentru ultima dată un alt nimic umplut cu speranță, Un alt abis în ecoul unor