Cenaclul

Mi-e toamnă azi... Numai puțin. Și îmi zâmbește roș-gălbui, Un vechi refren... nu-l mai retin. În vârf de deal, Gutui. Mi-e toamnă azi... Numai un strop. Un colț de cer mai azuriu Acoperit de-un nor 

Ce-ar fi, ca într-un basm, de dragul tău să răscolesc toți munții cu privirea și ce-ar mai fi dacă, tăcut, un semi-zeu mi-ar da în schimbul tău nemărginirea? Ar fi ciudat sau poate n-ar mai 

să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă 

Ți-am luat inima în sipetul palmelor mele, am apropiat-o de inima mea și am învelit-o în zâmbet. Cu grijă, am ridicat-o până lângă buzele mele, iar acolo, am îmbrăcat-o în sărut. Și dintr-o dată, erau 

Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri. Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri. Lipsit e tot pământul de dragoste firească, Cu 

Am mai rămas o vreme să-ţi scriu cu mâna acestea ce de-abia mă ascultă în trupul vlăguit, aproape ucis, pentru liniştea mea şi pentru sufletul meu, doar pentru ele ţi-am scris. Tu mă iartă de 

Ieri m-ai intrebat... Esti sigura ca sunt cine trebuie sau sunt doar un perete? Iubitul meu... Tu EȘTI ... Ești TOTUL meu din care trăiesc pentru care trăiesc și pentru care aș muri, Ești peretele 

Bună! Eu sunt OM Tu? Cu cerul zgândărit de stele și lună Mă joc cu întunericul Îl bucățelesc Îl împart, Să-i curgă lumina de mâine Peste al lor vis. Bună! Sunt OM și Doresc ca 

Mi se făcuse somn de-atîta mers şi m-am întins pe tăietura galbenă a unui copac. Nu am mai apucat să adorm, căci spatele mi s-a udat de seva albă care mustea înăuntru şi se ridica 

Să crezi, copile-,n poveste să crezi în tot ce-i frumos deasupra de lumi numai este decât Dumnezeu și-un înger, copile, sfios! să crezi în minuni solitare în basme să crezi și în zmei în zâne, 

De mine vreau să-ţi amintească ploaia când îţi mângâie chipul răvăşit, să-ţi şiroiesc prin gânduri iar văpaia acestei veri, în care ne-am iubit să nu se stingă-n tine niciodată. În orice siluetă să mă vezi 

Iubito, hai să îmbrăţişăm copacii Şi paşii să ni-i scufundăm în iarba udă, Cu braţele sã smulgem dintre nori haragii Când toamna în pahare ne asudă. Iubito, hai să ne scăldăm în ceaţă finã Şi 

În veri sau ierni pierdute pas cu pas, În vocea ta, în mersul tău, oricând, Printre pedepse și stingeri ale vieții Ne-am întâlnit neașteptat! Mi-aș fi dorit să am puterea De a opri până și