Cenaclul

Cum să-nțeleagă alții ce-i dorul românesc, Când limba lor nu știe acest cuvânt divin? De-ar căuta și-n stele și-n lună, nu-l găsesc, Căci dorul nu respiră în sufletul străin. Cum ai putea să știi tu, 

Şapte zile-n săptămână, Şapte flori la mine-n mână. Luni laleaua e discretă, Mov sau albă-violetă. Marţi magnolia sususpină, După-o zi din săptămână. Miercuri margareta albă, Stă în stratul din grădină, Suspinând după lumină. Joi e-ntr-o 

Tu ai un semn de ?-n priviri Un semn al ! în trecut O ,-n prezent Și •••-n viitor. Tu ai un fel al tău, a-l nimănui Eu îți sunt doar o simplă întrebare. Tu-mi 

Povestește-mi despre tine. Ce-ți trezește gându-n zori? Înspre unde și-nspre cine toată ziua-ai vrea să zbori? Povestește-mi cum se vede lumea prin ocheanul tău și povestea cât de verde ți - e în coajă? Cât 

Coborâse în păsările moarte zborul să le salveze şi în umanitatea celor o mie de punți, Pădurile cerşeau pe metereze Pentru ultima dată un alt nimic umplut cu speranță, Un alt abis în ecoul unor 

Mi-e toamnă azi... Numai puțin. Și îmi zâmbește roș-gălbui, Un vechi refren... nu-l mai retin. În vârf de deal, Gutui. Mi-e toamnă azi... Numai un strop. Un colț de cer mai azuriu Acoperit de-un nor 

Ce-ar fi, ca într-un basm, de dragul tău să răscolesc toți munții cu privirea și ce-ar mai fi dacă, tăcut, un semi-zeu mi-ar da în schimbul tău nemărginirea? Ar fi ciudat sau poate n-ar mai 

să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă 

Ți-am luat inima în sipetul palmelor mele, am apropiat-o de inima mea și am învelit-o în zâmbet. Cu grijă, am ridicat-o până lângă buzele mele, iar acolo, am îmbrăcat-o în sărut. Și dintr-o dată, erau 

Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri. Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri. Lipsit e tot pământul de dragoste firească, Cu 

Am mai rămas o vreme să-ţi scriu cu mâna acestea ce de-abia mă ascultă în trupul vlăguit, aproape ucis, pentru liniştea mea şi pentru sufletul meu, doar pentru ele ţi-am scris. Tu mă iartă de 

Ieri m-ai intrebat... Esti sigura ca sunt cine trebuie sau sunt doar un perete? Iubitul meu... Tu EȘTI ... Ești TOTUL meu din care trăiesc pentru care trăiesc și pentru care aș muri, Ești peretele