Și vremurile-s rele

Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața
Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri.
Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața
Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri.

Lipsit e tot pământul de dragoste firească,
Cu sufletul pe tavă nu mai putem trăi,
Copiii, din pruncie, învață să urască,
Va dispărea din DEX-uri chiar verbul “a iubi”.

Domnește de o vreme în noi nelegiuirea,
Robiți de lăcomie ne pizmuim mereu,
Alunecă spre valea pierzării, omenirea
Orbită, rătăcită și fără Dumnezeu.

vremuri

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu