Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața
Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri.
Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața
Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri.
Lipsit e tot pământul de dragoste firească,
Cu sufletul pe tavă nu mai putem trăi,
Copiii, din pruncie, învață să urască,
Va dispărea din DEX-uri chiar verbul “a iubi”.
Domnește de o vreme în noi nelegiuirea,
Robiți de lăcomie ne pizmuim mereu,
Alunecă spre valea pierzării, omenirea
Orbită, rătăcită și fără Dumnezeu.
