Și vremurile-s rele

Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața
Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri.
Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața
Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri.

Lipsit e tot pământul de dragoste firească,
Cu sufletul pe tavă nu mai putem trăi,
Copiii, din pruncie, învață să urască,
Va dispărea din DEX-uri chiar verbul “a iubi”.

Domnește de o vreme în noi nelegiuirea,
Robiți de lăcomie ne pizmuim mereu,
Alunecă spre valea pierzării, omenirea
Orbită, rătăcită și fără Dumnezeu.

vremuri

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu