Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Cu ochi plouați de somn îți caut chipul
În semirealitatea dimineții.
Încet, perdeaua de ceață se ridică,
Trăgând ușor după ea
Un zâmbet împietrit.
Picioarele tale alungă rătăcite
Cearceafurile albe, pline de noi.
Le împingi ușor pe jos, cu vârfuri de degete
Căutându-mă printre praful rămas de la stele.
Mâna mea, punte între visul pierdut
Și cel aflat tremurând
Te trage violent și te lipește de
Pieptul meu gol.
Îți ascunzi nasul sub sânul meu stâng.
Miros de noi. Miros de dimineți cu tine.
