Ma gandesc doar ca T. a ramas un nume scris pe o copertă, termen de pastrare – 15 ani, dar termenul de pastrare al sufletului lui? O eternitate. Nu am pe ce să scriu, nu
Pentru tine şi pentru cărările tale am băut un pahar cu apă din acelaşi izvor îmbrăcat cu puritatea neînceputului. Şi zbor m-am făcut, doar să-ţi citesc în palmă, precum căprioara ce îşi adapă trupul zvelt
Intind o mână, tu cealaltă Un pas în față, tu mă agață De tine și de viață laolaltă Fă doar un pas, ca de ață. Trage-mă spre tine spre veci Să nu cunosc brațe reci
Un drum deznadajduit. Batranul e singur. E toamna, dar totusi frig. Dar pentru el nu conteaza. Numai conteaza. Inainte poate dar acum nu. Se uita in zare. La ce il asteapta. Zambeste ironic. Isi aprinde
E hilar cum mă întorc mereu în acelaşi loc. Aerul de aici e plin de atât de multe regrete încât abia pot respira, iar greutatea cuvintelor nespuse apasă atât de tare încât îmi striveşte pieptul.
Uneori iți e adus de o pânză de apus, de o floare, de un zbor, de un puișor de nor, de o blândă mângâiere, de - o dorită revedere, de un pod de curcubeu, de
Privesc de sus, de la înălțime lumea în care trăim. Printr-o fereastră. O deschid să simt universul. Să simt aerul rece de toamnă. În jurul meu doar uși și multe ferestre. Deschise sau închise. Ce
Mă voi ascunde în steaua vorbitoare de oameni, de iubirile ei nenăscute, voi păşi, ca şi când de tine îmi vorbeşte, ca de ape preasărate ce aruncă epavele în cer, să aibă stelele vorbitoare de
Caut semnele trecerii tale prin toate ființele pe care întâmplător le intâlnesc pe stradă. Ni se incrucișează privirile precum în ziua de vară, dar nu găsesc și privirea ta. Caut semnele trecerii tale în încăperea
Plouă veneric, murdar, cu îndârjire. Plouă ceţos precum nămol s-ar toarce peste fire . Din cer s-ar scurge cimitire. Plouă monstruos până la os, plouă încreţit plouă f ă r ă d e l e
Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua - cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane -
Prea grele sunt acum frunzele din parcul tău peste glezna uşoară ca o iubire străveche, Neostoit e şi frigul ce-ți pătrunde cu ploaia în barba înghețată, un sărut ce mereu Îmi cuprinde inima pereche. Te
Ea, pasărea stătea la fereastra mea. Eu, o priveam, încet ─ fără să o sperii. Ea, parcă mă întrebă: Tu, ce mai faci? Eu, i-am răspuns din gândiri, şi din priviri: "Sunt bine, mi-era dor
Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi din toata Barcelona. Pe un raft, inauntrul fabricii doua papusi zac ascunse. Prima din ele
Oare cât de rece este apa mării în astă toamnă? La fel precum era în ceea primăvară? De ce la amintirea ta al ei val mă condamnă? De ce de luni întregi ea sufletu-mi răstoarnă?