Ferestre și uși
Privesc de sus, de la înălțime lumea în care trăim. Printr-o fereastră. O deschid să simt universul. Să simt aerul rece de toamnă. În jurul meu doar uși și multe ferestre. Deschise sau închise. Ce
Cenaclul
În dreapta inimii
Mă voi ascunde în steaua vorbitoare de oameni, de iubirile ei nenăscute, voi păşi, ca şi când de tine îmi vorbeşte, ca de ape preasărate ce aruncă epavele în cer, să aibă stelele vorbitoare de
Căutarea mea poartă numele tău
Caut semnele trecerii tale prin toate ființele pe care întâmplător le intâlnesc pe stradă. Ni se incrucișează privirile precum în ziua de vară, dar nu găsesc și privirea ta. Caut semnele trecerii tale în încăperea
Plouă
Plouă veneric, murdar, cu îndârjire. Plouă ceţos precum nămol s-ar toarce peste fire . Din cer s-ar scurge cimitire. Plouă monstruos până la os, plouă încreţit plouă f ă r ă d e l e
Relativitatea timpului
Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua - cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane -
Te mai las un timp
Prea grele sunt acum frunzele din parcul tău peste glezna uşoară ca o iubire străveche, Neostoit e şi frigul ce-ți pătrunde cu ploaia în barba înghețată, un sărut ce mereu Îmi cuprinde inima pereche. Te
Pasărea de la fereastră
Ea, pasărea stătea la fereastra mea. Eu, o priveam, încet ─ fără să o sperii. Ea, parcă mă întrebă: Tu, ce mai faci? Eu, i-am răspuns din gândiri, şi din priviri: "Sunt bine, mi-era dor
Papusile de portelan
Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi din toata Barcelona. Pe un raft, inauntrul fabricii doua papusi zac ascunse. Prima din ele
Cu tine, nemărginirea
Oare cât de rece este apa mării în astă toamnă? La fel precum era în ceea primăvară? De ce la amintirea ta al ei val mă condamnă? De ce de luni întregi ea sufletu-mi răstoarnă?
Am învățat
Am învăţat că-n viaţă nu-i de ajuns să fii un om cât poţi tu de bun: în viaţă trebuie să fii şi egoist din când în când. Să ţii la şi cu tine aşa cum
Poem duios
Şi ai venit, iubirea mea frumoasă în zorii unui vis ce l-am avut când nu ştiam ce însemna "acasă"... La uşa-mi de hârtie n-ai bătut şi nici nu m-ai strigat pe la ferestre de gând,
Make-up de toamna
Ai buzele sculptate-n ruj pe-o boltă Dintr-o capelă părăsită-n nori Când asfinţitul se aşterne în recoltă Printre-a butucilor... erotice orori. Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâcla verde, Ce se înaltă dintr-un biet Cezanne, Când
Aripile
Blocat. Il ruginea il devora incet.Se descompunea ca o papusa ruseasca in fragmente din ce in ce mai mici. Isi aducea aminte de inceputuri pe masura de viata i se diminua, pe masura ce se
Măcar o dată în viaţă
Măcar o dată în viaţă cineva trebuie să-ţi frângă inima. La fel cum măcar o dată în viaţă trebuie să laşi pe cineva să-ţi vindece rănile pe care ţi le-a scrijelit în suflet iubirea. Măcar
Elogiul dimineților de toamnă
Toate diminețile, dar cu deosebire cele de toamnă au o dimensiune metafizică copleșitoare uneori. Suita muzicală nr. 1 Per Gynt al lui Eduard Grieg – audiție, as spune, obligatorie – îmi confirmă simțirea că farmecul