Popas pe tărâmul meu
Şi când tărâmul meu va dori să-i calci pe frumuseţi, voi trimite păsările să te cheme. Vântul am să ţi-l trimit drept călăuză. Înaintea paşilor tăi va aşterne covor moale de frunze să-ţi fie sub
Cenaclul
Ce zici…
Ne ştim? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit privirile prin iarba necosită a unui vis plăpând şi hămesit de dragoste... Ţi-am fost şi-atunci ispită și m-aşteptam ca-n gânduri să-mi mângâi obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Reclamație
Noiembrie păgân și dur Ajuns-ai iute la hotare; Pe-o mătură de vrăjitoare Naști din albastru, griul sur. Te dai naiv, frumos și blând, Arunci cu raze la derută, Dar pregătit, după redută, Stai să ataci
Tacerea
36.400.000. Acesta reprezinta numarul probabil de civilizatii inteligente ce se pot regasi in galaxia noastra, rezultat propus de faimoasa ecuatie a lui Drake. In ultimii 78 de ani am transmis absolut tot ce era posibil
Cântec de rămas bun
Când la capăt de drum vom ajunge Ne-om lovi amândoi de un mal al tăcerii Vom pluti apoi mai departe, Vom sorbi din ape sărate Obosiţi, la capăt de drum, vom avea doar cenuşă si
Nu mai știu
Nu mai știu cum să pășesc acum Peste răni care minează drumul, Scut contra cuvintelor să-mi pun, De pe suflet cum să scutur scrumul, Nu mai știu cum să privesc la cer, Cu ce ochi
Dragă Viață…
Mulțumesc pentru aerul pe care îl inspir, Pentru sufletul meu de copil. Mulțumesc pentru felul în care mă întâmpini în fiecare zi: Cu soare cusut pe cer, cu furtuni de mister... Mulțumesc pentru copaci și
Octombrie şi tu
Ajută-mi Doamne să îl uit, ia-mi toate amintirile cu noi îmbrățişați, Tu fă ce ştii, (nu mai avem un cuib), poate le înțelegi rostirile şi vă vorbiți ca-ntre bărbați. Şi n-aveam alte odăițe, ne viețuiau
Cum se pleacă de lângă tine
Ploi mărunte, pași mărunți, timizi m-au adus sub cerul despărțit de zi, cu două frunze lipite de pantof în două brațe ce le-ador. E bolnavă natura, îmi spuneam; că e de trei zile numai ceață,
Îmi voi ascunde dragostea în mare
Îmi voi ascunde dragostea în mare. Când o privești, albastrul său să-ți aducă aminte de culoarea sufletului meu! Valurile ei să te cuprindă și să simți cum doare! Îmi voi ascunde dragostea în mare. Apusul
P.S. E toamnă
Trupul mi-e amorțit Afară e umed, Miroase a frunze Sunt moi la atingere Lipicioase. Miroase a vechi A iubire la ceai A mângâiere A întâlnire de buze sub ploaie. Miroase a zile trecute A povești,
Timpul
Să știți de la mine, și să nu cumva să uitați, că timpul e necruțător. Nepăsător. Dur. Crud. Mai întâi ne oferă amintiri cât pentru o mie de vieți… după care ne ia oamenii care
Rătăcitor
Doar știi că nu-mi place toamna... Ai decis totuși să-mi reapari. Îmbrăcat în aceiași nori cenușii ca întotdeauna, cu vântul pe urmele tale smulgând bucăți dintr-un suflet pe care spui că nu-l mai ai. Chipul
Și ce dacă acum
nu ajung până la raftul de sus al dulapului cu zâne albastre urc pe scăunelul închipuirii ori de câte ori vreau scot din jobenul secundei porumbei peltici de cuvânt şi te fac să zâmbeşti sunt
Zâmbet senin
Privește-mi ochii, vezi lumina? sa știi doar că-i lumina ta în care mă cufund - aievea - în deznădejdile de-o clipă cerându-i zilei, serilor și nopții cu freamătul etern, cu minunata ta iubire, cu zâmbetul