Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua – cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane – îmi pare un simplu pretext al serii, un exercițiu îngăduit de răbdare, un timp ce conține în însăși alcătuirea lui, mirajul orelor de seară.
Vezi, eu nu sunt o fire matematică, iar la fizică numai din simpatia profesoarei nu am rămas corigent, dar, fiind cele de mai sus, înțeleg perfect relativitatea timpului…
