Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Te duce ploaia asta prea departe.
Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc.
Rămâi în vis dar… visele-s deşarte…
Când umbrele în noi se înteţesc
și-n jur se-ntunecă a întomnare
îmi reazem iar povestea de tăceri
și fruntea de fereastra asta care
pe mine… nu mă duce nicăieri.
E frig şi-n suflet, frig şi în odaie.
Mă învelesc cu pledul unui gând
în care trupul tău e tot văpaie
și-mi încălzeşte zâmbetul plăpând.
Te laşi purtat de ploaie prea departe.
și te tot duci… Nicicum nu te opreşti
iar lumea noastră iarăşi se împarte
în două: “unde-s eu” şi “unde eşti”…
(blog)
