Narcotice

Narcotice
E val puternic și e vânt, E val! Firește, valul trece... E vânt! Dar vântul nu e rece... Se ivesc frunzele de arin, E soare! Un soare... fin! Și-un gând lejer, narcotic mă-ncearcă... De-aș fi 

Unui om drag

Unui om drag
Ești lumânarea care mi se stinge pe deget fără să mă frigă, Și cântecul care-și Adoarme notele În liniștea ascunsă Dintr-un strigăt... Pornești dintr-o inimă Ca să te oprești Într-a mea Precum o rimă, Precum 

Simona

Simona
A bătut clopotul amintirii într-o zi şi-o poveste venită de departe, scuturată de praful uitării, străluceşte pentru o clipă în mintea şi inima mea! O vară cu fetiţa blondă, cârlionţată şi pistruiată şi cu genunchii 

Bunica

Bunica
Și-a primenit căsuța zile-n șir. Miroase a var prospăt și-a curat în fiece ungher... Nu-i niciun fir de praf și niciun pled nescuturat. Are și flori pe masă,-abia culese ce fac mai luminoasă odăița și 

ideea de pace

ideea de pace
flori-fluturi-fluturi-molie și fiori de plumb pentru domnișoara mireasă striga el pe ulițe și strigătul lui ca o lamă de ras ruginită vâscoasă tăia învelișul dimprejurul soarelui ieșea iarba scuturându-și degetele/ vene dar nu înțelegea de 
1 33 34 35 36 37 48