flori-fluturi-fluturi-molie și fiori de plumb
pentru domnișoara mireasă
striga el pe ulițe și strigătul lui
ca o lamă de ras ruginită
vâscoasă tăia învelișul
dimprejurul soarelui ieșea iarba scuturându-și
degetele/ vene dar nu înțelegea de unde atâta veselie
de unde atâta?
se înălța pe vârfuri
privea prin ochii cerului aplecat
cum mișună viermii în balta stătută
din dealul satului
fetițele își scăldau păpușile scheletice
fără să știe că tocmai nevoia de ape le
va omorî sufletele prinse viclenește în năvoade
un simplu nod îl putea face oricine și
trupului putea deveni steag/alb/fluturând
peste o lume în care nu mai încăpea ideea de pace
