Patru minute de amuzament. Un scurt film realizat cu aproape 50 de ani în urmă (în 1966 mai precis) și care astăzi ar fi devenit "viral" pe internet. Imagini dintr-o Românie uitată. Cu bune și
Şi aşa fericiţi veţi fi... "În general s-a împământenit între noi, creştinii – vorbesc de creştinii mai superficiali – să luăm în derâdere sărăcia cu duhul şi să spunem: acesta e sărac cu duhul, e
Ţi-aud bătând în inimă cuvinte pe care nu le spui... Chiar dacă taci și nu te-ncurci în paşi de jurăminte știu că mă vrei în preajmă şi mă placi aşa cum sunt: când mare zâmbitoare
Festivalul Filmului European se deschide anul acesta la Muzeul Național de Artă. Tot la MNAR va fi găzduită și o parte din secțiunea specială realizată în parteneriat cu canalul de televiziune ARTE. În perioada 5-6
Pământul este casa noastră și asemenea unui vernisaj fiecare dintre noi își așează tabloul pe pereții săi. Cel care îl cuprinde cu tot ce înseamnă și a cărui poveste rămâne deschisă pentru orice privire. El
Am o durere-n piept ce nu mai vrea să plece, Nici păsări, nici berze nu vor s-o lecuiască, Nici apele nu vor să mi-o înece, Nici vântul să mi-o ceruiascӑ. Am o durere pe umărul
Ca niciodată azi mi-e dor de tine Şi-atât de mult aş vrea să îmi opresc Pământu-n loc ca să-ţi întorci spre mine Vâltorile ce nu îmi mai şoptesc Niciun poem... Azi doare rău tăcerea Iar
Iubit-o, visul meu de nicăieri Și de niciunde cu parfum de ploaie, Cu flori în păr și trup de liliac, Mă îmbătai în nopți de ursitoare. Cu o privire m-ai făcut vulcan C-o vorbă m-ai
Mi-e dor să te privesc în dimineaţă, Când pe petale îţi aştern fiori Şi îţi înşiri pe pleoape rândunele ca pe aţă, Stand sub o streaşina de nori. Mi-e dor să te adulmec la amiază,
Între infernul realității și transcendența divină. Două lumi într-un singur spectacol – real și metaforă, infern și transcendent, teluric și divin. O tragedie lumească în prima parte, a unor personaje captive ale propriilor măști, sublimate
Vremea de răsfăț mă leagă de-un vis Vremea de cântec îmi șuieră-n geam Dar plânge prezentul de dor prea mult nins Și-mi arde vremelnic putința ce-o am. Timpul mai cântă prin turle, doinind Iar negura
Încep a se aprinde luminițe La margini de trotuare, la ferestre, Dar noaptea tot mai neagră, fără veste Întunecă în inimă dorințe. Încep a tremura ușor copacii De frica Lunii prea strălucitoare, Nu-i niciun nor
Nu, nu am fost pregătită Când m-am trezit cu grădina înflorită Mă gândeam: ce să fac cu ele să nu piară? Tocmai în grădina mea să moară?! Când ploaia cădea neoprită Nu, nu am fost
Cum se formează cititorii activi? “Frumusețea nu este decât promisiunea fericirii” scria Stendhal. Parafrazându-l pe clasicul francez, povestirile scrise de Petre Crăciun - reunite în volumul Povești din Țara copiilor fericiți (Editura Zorio) - dezvăluie,
Șapte minute de film, zeci de premii în festivaluri și o poveste de viață pe care ar trebui să o vadă fiecare dintre noi. Un film în care fiecare dintre noi se va recunoaște... Alike