Am o durere-n piept
ce nu mai vrea să plece,
Nici păsări, nici berze
nu vor s-o lecuiască,
Nici apele nu vor să mi-o înece,
Nici vântul să mi-o ceruiascӑ.
Am o durere pe umărul meu drept
ce nu mai vrea să plece,
E plin cu alte stele
şi doar un înţelept
ar mai putea s-o lecuiască,
Dar stelele-iele
Mai vor să mi-o iubească.
Mai am dureri nespuse
ce nu mai vor să plece,
O să le iau pe rând
în inimă, în gând,
în crinii din podele,
Iar stelele ce plâng
pe umărul meu stâng
Ȋmi luminează toate
şi ziua pe sub piele.
(Din volumul “Zborul de duminică”)
