Între infernul realității și transcendența divină.
Două lumi într-un singur spectacol – real și metaforă, infern și transcendent, teluric și divin. O tragedie lumească în prima parte, a unor personaje captive ale propriilor măști, sublimate apoi în cea de a doua parte într-o transcendență contorsionată, purtând încă amprenta durerii.
Noism, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia, a prezentat în premieră internațională, pe 5 și 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, în cadrul Întâlnirilor JTI, “The Match Seller’s Tale- Passacaglia”, în avanpremiera FITS 2017. Turneul Noism în România, care a debutat la București cu spectacolul “La Bayadere- Țara Iluziilor”, ovaționat de public și de critica de specialitate, a avut loc la inițiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și a Fundației Art Production.
“The Match Seller’s Tale- Passacaglia prezintă două aspecte diferite. În prima parte teatru, în a doua dans, dar cei care se exprimă astfel sunt aceiași dansatori, cu aceleași trupuri”, a declarat Jo Kanamori, directorul companiei Noism, în conferința de presă prin care s-a anunțat premiera spectacolului la Sibiu. “Nu știu unde se termină teatrul și unde începe dansul, vă rog să priviți și să înțelegeți”, a mai spus Jo Kanamori, adăugând că “în secolul 21 nu mai putem vorbi despre o graniță stabilă între teatru, dans și muzică, iar numele companiei Noism, înseamnă chiar acest lucru – reevaluarea tuturor “ismelor” și reinterpretarea lor. Ceea ce nu înseamnă că putem face orice, ci că trebuie să revalorificăm elemente din tradiția noastră, a teatrului Noh, precum și din tradiția europeană. Cred că noi înșine avem de învățat din ceea ce a mai rămas din istorie, să o aprofundăm și să o reinterpretăm, ca să o putem transmite viitorului. Ca să poți deveni liber, trebuie să înțelegi cu atât mai profund opera clasică”.
Prima parte trimite, în esență, la povestea clasică “Fetița cu chibrituri”, de H.C. Andersen, iar personajele înscrise într-un tipar tragic existențial individual, își aduc disperarea și alienarea în plan social, vânzătoarea de chibrituri devenind imaginea șocantă a unui kamikaze. Într-un alt plan, superior, în partea a doua, dansul pare să ia locul teatrului, pe fundalul Passacaglia în Sol minor pentru solo de vioară a lui Heinrich Ignaz Franz von Biber și al partiturii semnate de Satoshi Fukushima, compozitor japonez contemporan. Acum fără măști, trupurile contorsionate își doresc parcă eliberarea de dramatismul personal și social al personajelor din partea întâi, ieșirea din matricea tragică, transcendența prin dragostea care ar fi putut fi.
Directorul artistic al Noism a explicat metoda specifică de antrenament a dansatorilor săi, „care ține strict de antrenamentul clasic pentru balet, modificat într-o formă specifică a companiei noastre. În baletul clasic, mișcările se fac pe verticală și se desfac către exterior. În cazul nostru, folosim atât ridicarea pe verticală, prelungirea în jos, cât și reîntoarcerea în interior. Mișcările perpendiculare, drepte, le mutam cu punctul gravitațional pe lateral. Acestea sunt metode fundamentale ale Noism, plus metoda Kanamori, care constă în împingerea din ce în ce mai jos a nivelului coapselor și folosirea energiei care iese din atracția între două forțe opuse. Această metodă duce cu gândul la doua forțe care se ating, vine și din tipicul nostru geografic, suntem o țară cu multe cutremure. Ceea ce se întâmplă în cazul unui cutremur, cu două forțe care se întrepătrund, se întâmplă și în cazul nostru.”
“Europenii l-au trimis pe Dumnezeu sus, ca să se poată ascunde de El, pe când japonezii au credința ca forța vine din pământ. Nu verticala e expresia artistică, ci zonele tangențiale, unde există posibilitatea de a scăpăra energia”, a precizat Constantin Chiriac, Directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
“Cred că avem astăzi marele noroc de a asista la conturarea unui nou curent artistic- s-a vorbit despre metodă, teoria mișcării, o nouă filozofie și o nouă legătură cu elementele primordiale. Așa cum toate „ismele” au avut o nouă viziune, o nouă abordare, am convingerea că Noism se va dovedi un nou curent important, dacă va fi suficient expus în afara Japoniei”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI.
Constantin Chiriac, Directorul FITS a anunțat posibilitatea ca Noism să fie invitată la ediția din 2018 a FITS.
Japan Foundation are ca scop consolidarea relațiilor Japoniei la nivel global, prin intermediul dialogului intercultural. Activitățile Fundației sunt susținute de guvernul japonez, precum și de contribuții ale mediului privat.
Inaugurate în anul 2000, de compania de balet Bejart Ballet Lausanne, Întâlnirile JTI au găzduit dansatori, coregrafi și trupe de balet celebre: Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, iar în 2016 Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy. Ediția din 2017 este prezentată de Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei și în colaborare cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
