Amnezie

Amnezie
Uitasem cum se alinta vioara Sub degetele mele de copil, Cum desenam din zori şi până seara Cu paşi de joc zăpezile de-april Şi răsturnam tot cerul din oglinda Unui surâs când zborul mă striga... 

Timid poate, stângaci

Timid poate, stângaci
Ce știu e că iubesc... Ca niciodată... Că te iubesc pe tine,-așa timid și-atunci când ți-e lumina tremurată și-atunci când ești de liniște avid. Când dimineața-mi bate în fereastră spre tine mi se-ndreaptă primul gând, 

Zbor

Zbor
Iubirea noastră e o pasăre în libertate Un zbor ce-îmbracă aripi nenumărate O urmă ștearsă de fiecare soare apus Întotdeauna lăsând o poveste de spus. Și fiecare zbor e un nou început Cu speranță, teama 
1 31 32 33 34 35 48