Viaţă
galopul anilor, risipă de soare, gânduri multe, râzând şi plângând, spicele ploilor aplecate-a uitare ... zâmbet al nopţilor de iubire deplină şi lacrima celor în care m-am temut, dinţii vântului sfâşiindu-mi obrazul - necuprinse dureri
2017
Prezentului meu
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată, Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte. Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte Prezentului meu din clipa uitată. M-ai dus legănată sub pomii tăcerii: Tăcerea ce zace şi
Macii
Cad petale de amurg, Flăcări vii au umplut câmpul, Lacrimi divine se scurg, Parcă sângeră pământul! Tainice văpăi aprinse Peste lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor
În căutarea curcubeului
Îmi ard mâinile pe frunzele aproape topite de atâta ploaie. În drumul său către castelul viselor, soarele privește înapoi prin crăpătura unui nor prea sleit de putere ca să opună rezistență. Împinge cu putere ultimele
Am auzit…
Am auzit că vrei să-ți uiți iubirea Așa crezi că-i vei pierde amintirea?! Dezbrăcând haina împreună împletită Vei găsi un nou sens, cu inima dezgolită? Fire purtate prin timpuri, vechi și noi Câte mai povestesc
orizonturi
trăiesc între un da sau nu strâng la piept degetul bolnav am uitat că nu există limite și mă întreb dacă nu cumva trăiesc într-o lume paralelă strig dar nu mă mai puteți auzi plâng
Ți-e… flori
Ţi-e iederă-nflorită-n păr, Cu-a sale albe adieri de nai, Când pielea îţi tresare-amar, Sub kimono-ul de bonsai. Ţi-e frezie de dor în palme, Cu unduiri de vals de plopi Şi-n ochii tăi sunt triste filme
Karamazovii – hotarul nestatornic al patimii
"Dostoievski ne este absolut indispensabil. (…)Acest Shakespeare al romancierilor își înzestrează personajele cu o intensitate a trăirii pe care doar operele Marelui Will au atins-o și, în plus, le face să poarte povara rușinii, un
E timpul să plâng
E timpul sa plâng. Să arunc lacrimi pentru toate clipele în care nu am avut curajul să o fac. Pentru toate momentele în care am fost dezamăgită, de viață sau de propria mea fire aberantă.
Despre orice
(Și, în primul rând, despre frică.) Pentru că sunt atât de multe lucruri la care ajungem să renunțăm de frică, lucruri despre care nu întrebăm sau nu ne dorim să întrebăm de teamă să nu
Polina – un film despre dans și devenire
JTI, de zece ani la TIFF. JTI a prezentat la Transilvania International Film Festival (TIFF) proiecția specială a filmului Polina, o extraordinară poveste despre dans, dragoste și descoperire de sine. Filmul este regizat de marele
Și azi te iubesc
Și azi te iubesc... Și-o voi face mereu cum știe s-o facă doar sufletul meu, stângaci câteodată, pe-alocuri timid dar numai și numai de tine avid. Și azi te iubesc, cum iubește-nserarea să-și toarne-n paharul
Artistul
până-n măduva oaselor simţea frumuseţea ivindu-se de sub unghii de timp o imortaliza în femei albastre coborâte din mări pe umărul gol al destinului avea în atelier scări ale ideilor pe care le urca cu
Miresme
Hai, așează-te lângă mine! Locul tău din pat încă este plin de venin, de amar și chin. Aprinde-ți țigara, timp pentru bagaj avem după un ultim poem cu care încheiem salata din fructieră, alcoolul din
Poem de vară
cearcăne străvezii, planetă de vară, vântul leagănă macii la drum de seară, în lanuri strălucesc duminici cu pleoape de rouă, iubirea veche se îmbracă-ntr-o rochie nouă şi-i scapără ochii, se simte atât de frumoasă cu