Vara mea are-n cosiţe Licurici şi gărgăriţe Zburdă, cântă, hohoteşte, Crinii toţi îi înfloreşte, Scaldă grâul în lumină, Prinde cerul de tulpină Şi-l întoarce către soare Ca să-i dea altă culoare Pe cireşi îi pârguieşte,
"(...) Cine a spus că miracolele sunt irecognoscibile, în sensul că sunt camuflate prin întâmplările de toate zilele, că sunt împlinite, în aparență, de către oameni care seamănă cu noi toți, oamenii de rând?" "Unii
Te-ai gândit ce carieră vei urma după terminarea facultății? Vrei să-ți dezvolți gândirea de business și să intri în competiție cu ideile tale? Înscrie-te pe Platforma Y, descrie-ți ideea într-un articol și intră în concurs:
Farmecul discret al autenticității. Există, în București, spații în care poți regăsi ceva din spiritul vremii când boema artistică își trăia "vârsta de aur". Într-un cadru retro-elegant, scena Sălii Mari a Naționalului bucureștean, te învăluie
Cine se adăposteşte de sine pierde contactul cu daimonul său etic. Cine se decide să locuiască în sine, în umbra şi în lumina sa, află, încet-încet, ceva despre ordinea universală. Daimonul începe să vorbească. (Andrei
Rebel plimbam azi steaua mea Spre un refugiu, ca să poată Să-mi strălucească-n nopţi cu nea Când doar nimicul o să-ncapă. Rebel plimbam convingerea Că doar sublimul mi-a rămas Să-l leg de suflet dor de
Te iau de la matematică, de la fizică cuantică, de la ultimul fir de nisip şi spune-mi, dacă există ceva aici, viu sau mort, care să nu aibă memorie. Ţi se pare că e vorba
Aș putea să-ți fiu soare... Rază în a curcubeului culoare Să-ți mângâi cu căldură chipul Să-ți învelesc cu dragoste trupul. Aș putea să-ți fiu furtună În stropi vii să mă preling Peste trup și să
Of! Și câteodată bate Și cu stele și cu nori Și cu moarte și cu flori Vântul, pe la noi prin sate. Un amestec de durere, Cu nădejdea că va fi Mai senin în zori
Am aşteptat să vină vara, însă magnolia ce mi-ai trimis-o în primăvară, s-a ofilit de dorul tău! Am aşteptat să vină toamna, însă nisipul de pe tălpile noastre, ce l-am adunat în vara visului ascuns,
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr-de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața mea a fost
Aș vrea să te colind în miez de vară și să m-aplec ca spicul cu boabe de grâu să-mi fie gândul dus de un pârâu, iubita mea cu albe mâini de ceară. Să reîncep cu
Există în noi poveşti pe care nu le ştie nimeni, blazoanele din spatele cuvintelor, secvenţe trăite pe muchii de suflet, cărate în noi chiar dacă uneori atârnă al naibii de greu, zâmbim - ceea ce
Ai tăcut… Am tăcut... M-ai privit dintr-un tren Cum rămân pe-un peron de tristeţi... Un refren Se stingea-n portativ iar iubirea... în noi... Biciuită de vânt, răvăşită de ploi Rătăcesc fără ţel pe alei de
Dă-mi să gust rumenă pâine, Dă-mi din strugure o boabă, Dă-mi firimituri, ca unui câine Ori dă-mi nimic; parc-aș fi roabă! Dă-mi un fulg de nea, dă-mi sărutare De vânt nebun ce în delir se-așterne
