Prima zmeură

Prima zmeură
Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi 

Vara

Vara
Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții 

Întotdeauna

Întotdeauna
Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroşesc când şi-amintesc de clipele, puţine când mă ţineai în braţe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra şi privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc 

Lasă-mi

Lasă-mi
Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum Să te pot găsi mereu, nu doar acum Lasă-mi căldura brațelor ce m-a cuprins Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins Ca o pătură țesută 
1 20 21 22 23 24 48