E interesant cum unele locuri te fură momentului, cum dând la o parte ramurile îndoite ale unor copaci bătrâni, te trezești într-un loc de poveste. Și pășești... acolo unde apa curge liniștită, unde pietrele scăldate
Cenușăreasa a la Mexicana. Trăim într-o lume în plină schimbare, în care modele fuzionează, minoritățile sunt asimiliate sau nu, iar multiculturalismul devine o marcă importantă. O fermecătoare fabulă cinematografică despre gurmanzi și despre arta culinară
Se spune că cu cît sîntem mai aproape de cineva, cu atît vorbim mai încet. Țipătul, strigătul, zgomotul - sînt toate atribute ale îndepărtării, nu neaparat ale departelui. Este celebră vorba lui Mahatma Ghandi prin
Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi
Ai trecut atât de repede Nu-mi dau seama Cât și ce a fost asta Dar cu ce voluptate! Mi-e atât de dor Acei ochi să îi tot visez Repede, cât un zbor Și știu că
Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipește încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeți de fericire din zorii dimineții Mistuiesc focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții
Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroşesc când şi-amintesc de clipele, puţine când mă ţineai în braţe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra şi privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc
Şi m-aș duce m-aș tot duce la izvor cu apă dulce la umbră de brad înalt hăâât! departe de asfalt pe la umbra socului fără scara blocului la umbră de dor arzând să simt verdele
Cum revii asupra numelui meu, atât de sugestiv, atât de durabil. Sper că voi fi mereu așa pentru tine. Atâtea plăceri nevinovate, atâtea. Dar tu vii și ma corectezi, mă îndrumi ca să le pot
Doar să ne spună cineva că nu se poate, sau orice alt cuvânt care trimite către interdicție, că deodată trezim copilul din noi, curioși, pregătiți pentru a risipi misterul. Interzicerea unui lucru naște interesul omului,
După ce Bucureștiul a închis străzile, la mijlocul lui iunie, pentru a lăsa loc mirajului unor grădini posibile, Baia Mare cheamă oamenii la acest sfârșit de săptămână în paradisul verde imaginat la cea din urmă
Nu îți închipui cum este Să trăiești ca într-o poveste. Totul te învață Câte o povață. Trebuie să petreci fiecare vară Cu câte o povară. Te iubesc atât de mult Sufletul pot să mi-l smulg.
De-ar fi să fie dorul doar un înţeles De dincolo de umbrele Ce cântat-au un singur şi trecător vers Fără de refren, fără portative prăfuite, De-ar fi să fie ce n-a fost să fie... Sau
Lasă-mi urma tălpilor tale pe-al sufletului drum Să te pot găsi mereu, nu doar acum Lasă-mi căldura brațelor ce m-a cuprins Cu ea să mă încălzesc când drumu-mi va fi nins Ca o pătură țesută
La o discuție cu un om important din țara aceasta, care e de o modestie de nedescris (am remarcat că oamenii cu cît sînt mai inteligenți sau mai importanți, cu atît sînt mai simpli, fapt